ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 325/2024

HOTĂRÂRE

13.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 325/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 10.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA în numele și pentru membrii săi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ. și RRRRR. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Regia Națională a Pădurilor "Romsilva" și Regia Națională a Pădurilor "Romsilva" – Direcția Silvică Galați, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic și cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtei RNP-Romsilva-Direcția Silvică Galați la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale, în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv și în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, în condiții speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) și art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a)-f), art. 20 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c) și f), art. 41 alin. (1) și alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Pârâta Regia Națională a Pădurilor "Romsilva" a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Federației (reclamanții neavând calitate de membri ai acesteia), iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta Regia Națională a Pădurilor "Romsilva" – Direcția Silvică Galați a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Federației (reclamanții neavând calitate de membri ai acesteia), iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1720 din 29 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cu opinie majoritară, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a reținut că cererea de chemare în judecată a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv de Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele membrilor Sindicatului Silvicultorilor Galați, afiliat la Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA.

De asemenea, a evocat decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, precizând că, în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casație și Justiție a folosit sintagma organizație sindicală (aceasta fiind denumirea generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală, după cum reiese din art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011), iar în cazul problemei de drept referitoare la instanța competentă în soluționarea acestor acțiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

Totodată, a apreciat ca fiind relevante în cauza de față și următoarele considerente ale deciziei date în interesul legii nr. 1/2013: "Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.".

A subliniat că alegerea instanței supreme în stabilirea competenței de la sediul sindicatului și nu de la sediul organizației sindicale, este pe deplin justificată, de vreme ce federațiile/confederațiile au sediul în raza teritorială a unui singur Tribunal, iar acțiunile promovate pentru membrii unor sindicate diferite care, în raport de sediul acestora și dacă ar fi promovate direct de către sindicat, ar fi atras competența unor tribunale distincte, ar duce la înregistrarea cauzelor privind pe salariații membri de sindicat din toate județele, în contradictoriu cu angajatori diferiți și având loc de muncă în toate județele, la o singură instanță, ceea ce ar determina o judecată îngreunată.

Pe de altă parte, a învederat că, prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului, și nu la cel al organizației sindicale (federație), se asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că, de cele mai multe ori, locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul și în speța de față.

În plus, a precizat că, prin alegerea competenței în raport de sediul organizației sindicale și nu a sindicatului s-ar încălca principiul celerității, în raport de prevederile art. 6 C. proc. civ.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați – secția I Civilă la 23 iunie 2023, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1308 din 08 decembrie 2023, Tribunalul Galați – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului în vederea soluționării conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a reținut că potrivit deciziei nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.".

Din perspectiva faptului că prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 se aplică și federației, iar sediul acesteia este în București, a conchis că, în cauză, competența de soluționare revine Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 22 decembrie 2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, în condiții speciale de muncă, încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, respectiv la plata contribuției suplimentare de asigurări de sociale, pentru condițiile speciale de muncă, formulată de Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele unor membri de sindicat, angajați ai pârâtei.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și statuările din decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În concret, în pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații sau confederații sindicale.

Aricolul 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. La data sesizării instanței, erau în vigoare însă și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 conform cărora "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cum, în înțelesul Legii dialogului social nr. 62/2011, organizația sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federație sindicală, confederație sindicală și uniune sindicală teritorială, în condițiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizațiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înființare/asociere, interpretarea oferită prin decizia dată în recurs în interesul legii (nr. 1/2013) privește oricare organizație sindicală care introduce o acțiune în justiție în numele și pentru membrii unui sindicat și care, astfel, dobândește calitatea de reclamant.

În plus, instanța supremă subliniază că ceea ce prezintă relevanță în stabilirea competenței teritoriale în speța de față, nu este sindicatul de care aparțin membrii în numele cărora s-a introdus o acțiune și nici dacă organizația sindicală reclamantă are sau nu calitate procesuală activă în cauză, mai ales că problema determinării instanței competente necesită o rezolvare cu prioritate față de problema calității procesuale active a reclamantului, ținând cont de ordinea firească a soluționării excepțiilor procesuale. Prin urmare, pentru determinarea instanței competente teritorial să judece litigiul în primă instanță, este necesar a se identifica organizația sindicală reclamantă care stă efectiv în proces, care a exercitat acțiunea în justiție, iar nu organizația sindicală care ar fi trebuit să figureze în proces, în ipoteza în care reclamantul ar fi o organizație sindicală care nu ar avea calitate procesuală activă.

În sens similar a fost și dezlegarea dată de instanța supremă în decizia în interesul legii sus-amintită, interpretarea dată vizând însăși calitatea de reclamant în care acționează organizația sindicală, urmând ca, în stabilirea competenței teritoriale, să se țină cont de sediul respectivei organizații sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federație sindicală, confederație sindicală sau uniune sindicală teritorială.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanței, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul" și constatând că reclamantul Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA are sediul în București, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.