ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 660/2024

HOTĂRÂRE

26.03.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 660/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2022 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub număr de dosar x/2022, reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând obligarea acesteia la plata sumelor: 14.411,48 RON compusă din 12.272,48 RON achitați către autoritățile din Italia cu comision aferent 2597,90 euro și 2139 RON pentru traducerea de documente, 1574,80 RON dobânda legală aferentă sumei de 12 272,48 RON calculată de la data plății efective la data depunerii acțiunii, dobânda legală aferentă sumei de 12.272,48 RON calculată de la data formulării acțiunii la data achitării, 389,45 RON reprezentând TVA datorat bugetului de stat la încasarea sumelor menționate.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 6 din Legea nr. 132/2017, prevederile legislației europene în materia răspunderii civile ce rezultă din folosirea autovehiculelor.

Prin sentința civilă nr. 4459/2023 din 28 septembrie 2023, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bacău a reținut, în esență, că art. 115 C. proc. civ. prevede o competență specială în materia asigurărilor, în sensul că în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

S-a constatat că niciunul dintre criteriile menționate în textul legal nu atrage competența teritorială a Judecătoriei Bacău în soluționarea cauzei.

S-a mai arătat că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, așa încât, Judecătoria Sectorului 6 București, în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului, conform rezultatului verificărilor DEPABD de la dosar (anterior domiciliul pârâtului a fost în comuna Rediu, judetul Iași), deține competența de soluționare în fond a prezentului litigiu.

Primind dosarul, Judecătoria Sectorului 6 București a apreciat că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze litigiul.

Aceasta întrucât, pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău în condițiile art. 130 alin. (3) teza I C. proc. civ., prin întâmpinare, astfel că s-a definitivat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi ulterior declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea niciunei alte instanțe, Judecătoria Bacău devenind exclusiv competentă să soluționeze pricina.

Prin sentința nr. 1287 din 16 februarie 2024, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Bacău competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că reclamantul a promovat o acțiune în pretenții, care aparține materiei asigurărilor și care atrage incidența normelor de competență specifice.

Desigur, regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În materia asigurării însă, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că acțiunea privitoare la despăgubiri se va putea depune și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Având în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, competența teritorială în cauză este relativă, normele legale, care o reglementează, fiind de ordine privată. Diferența între necompetența de ordine publică și cea de ordine privată se reflectă și în ceea ce privește persoanele care o pot invoca.

Astfel, spre deosebire de necompetența de ordine publică, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Or, în speță, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Bacău (instanța inițial învestită), fără a fi invocată de către pârât printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepția de necompetență teritorială fiind una de ordine privată și cum o atare excepție nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, ci chiar de către instanță din oficiu, se constată că Judecătoria Bacău în mod nelegal a invocat și s-a considerat necompetentă.

Prin înregistrarea acțiunii pe rolul Judecătoria Bacău coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârât în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., această instanță a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Bacău, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.