ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 589/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

Asupra recursurilor de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu, cu pârâții C. și D., E. și F., obligarea pârâților C. și D. să încheie cu reclamanții contract autentic de vânzare-cumpărare pentru următorul imobil: apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca Al, număr cadastral x, compus din 1 cameră de zi, 2 dormitoare, 1 bucătărie, 2 băi, 1 hol, 1 dressing, 1 balcon, 1 logie cu s.u de 126,6 mp și s.t. de 148,31 mp pentru prețul achitat integral în sumă de 50.000 euro, echivalent în RON la 225.000 RON la cursul euro de 4,5 RON, conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11 decembrie 2005, în caz contrar sentința ce se va da să țină loc de act autentic notarial de vânzare-cumpărare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâții C. și D. au solicitat respingerea acțiunii.

La data de 27 februarie 2015, reclamanții au formulat o cerere de modificare și completare a cererii de chemare în judecată, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a partajului voluntar realizat de copartajanții C. și D., pe de o parte și E. și F., pe de altă parte și conținut în înscrisul intitulat "Act de dezemembrare și partaj voluntar" autentificat sub nr. x din 21 august 2014, cu privire la lotul VII creat în urma dezmembrării format din apartamentul nr. x situat în imobilul identificat în paragrafele precedente; radierea din Cartea Funciară a înscrierii privind atribuirea cotei de 187/501 parte a pârâților Irimieș în favoarea pârâților Handru prin partajul mai sus amintit; obligarea pârâților E. și F., pe de o parte și C. și D. pe de altă parte, să încheie cu reclamanții contract autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, corp 3, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11 decembrie 2005 cu pârâții Irimieș și consimțit de pârâții Handru, în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic; întabularea dreptului de proprietate al reclamanților și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 799 din 8 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată modificată și completată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D. și F..

Au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei F., în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva sentinței civile nr. 799 din 8 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj au declarat apel A. și B. care a fost respins prin decizia nr. 371 din 18 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 953 din 13 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost anulat recursul incident declarat de recurenta-pârâtă F. împotriva deciziei civile nr. 371/2019 din 18 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

A fost admis recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva aceleiași decizii.

A fost casată, în parte, decizia civilă nr. 371/2019 din 18 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă și a fost trimis, spre o nouă judecată, apelul reclamanților, aceleiași instanțe de apel.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate cu privire la respingerea apelului incident.

În apel, după casare prin decizia civilă nr. 690/2022 din 15 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 799 din 8 mai 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

S-a admis în parte acțiunea modificată și completată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F. și, pe cale de consecință:

S-a declarat inopozabil parțial față de reclamanți actul de dezmembrare și partaj voluntar autentificat sub nr. x din 21 august 2014 de BNP G., realizat de copartajanții C. și D., pe de o parte, și E. și F., pe de altă parte, cu privire la lotul VII creat în urma dezmembrării, format din apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca Al, număr cadastral x, compus din 1 cameră de zi, 2 dormitoare, 1 bucătărie, 2 băi, 1 hol, 1 dressing, 1 balcon, 1 logie cu s.u de 126,6 mp și s.t. de 148,31 mp și prin care cota de 187/501 parte a pârâților Irimieș a fost atribuită în favoarea pârâților C. și D..

Au fost obligați pârâții C. și D., E. și F. să încheie cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la imobilul apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca Al, număr cadastral x, compus din 1 cameră de zi, 2 dormitoare, 1 bucătărie, 2 băi, 1 hol, 1 dressing, 1 balcon, 1 logie cu s.u de 126,6 mp și s.t. de 148,31 mp, pentru prețul achitat integral în sumă de 50.000 euro, conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11 decembrie 2005, în caz contrar, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților A. și B. asupra imobilului apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca Al, număr cadastral x.

S-au păstrat restul dispozițiilor.

Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților A. și B. suma de 36.034 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente primului ciclu procesual și rejudecării apelului.

Împotriva deciziei civile nr. 690/2022 din 15 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă au declarat recurs C., D. și F. care după prezentarea evoluției litigiului au criticat decizia invocând ca motive de nelegalitate punctele 5 și 8 ale articolului 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenții-pârâți au arătat în esență că intimații-reclamanți nu doar că nu au intenționat să învestească instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni pauliene, ci chiar au insistat, atât în fața instanței supreme cât și în fața instanței de apel în rejudecare, că sunt interesați în mod deosebit de constatarea nulității actului atacat, iar nu de sancțiunea inopozabilității, astfel cum aceasta este conturată de dispozițiile art. 1562 C. civ., întrucât aceasta nu le-ar putea procura beneficii însemnate.

Recurenții – pârâți au mai arătat că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea art. 1562 – 1565 C. civ., menționând în esență că pentru a fi admisibilă, acțiunea revocatorie trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, prima dintre acestea presupunând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Instanța de rejudecare – arată recurenții – pârâți – a înlăturat în mod eronat de la aplicare dispozițiile art. 35 alin. (2) din Codul familiei care împiedicau Curtea de Apel Cluj să admită apelul.

De asemenea, recurenții – pârâți arată că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 15, 1353 și 1386 C. civ., nereușind să facă distincția necesară dintre executarea silită în natură a obligației și reperarea în natură a prejudiciului.

Instanța de apel arată recurenții – pârâți a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, ignorând și statuările obligatorii ale instanței supreme din cuprinsul Deciziei nr. 12 din 8 iunie 2015 menționând în primul rând că nu poate fi ignorat faptul că instanța de rejudecare a pronunțat o hotărâre care să țină loc de contract în contradictoriu cu toți patru pârâți în contextul în care antecontractul a fost încheiat doar către unul dintre aceștia, iar în al doilea rând, din simpla lecturare a conținutului art. 5 alin. (2), Titlul X din Legea nr. 247/2005 rezultă că acțiunea în justiție trebuie să vizeze un teren, iar nu alte bunuri imobile.

Intimații A. și B. au formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat și recurs incident.

În motivarea recursului incident în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți arată că primează aplicarea dispozițiilor legale în materie de nulitate absolută (art. 1247, 1236 – 1238 C. civ. prin raportare la art. 1281 C. civ.) pentru sancționarea fraudei drepturilor săvârșită de părți.

Esențial în analiza cauzei convenției de partaj – arată recurenții – reclamanți – este tocmai elementul psihologic tranșat cu autoritate de lucru judecat între părți, faptul că toți cei patru pârâți sunt de rea-credință, în principal datorită faptului că au cunoscut modalitatea de realizare a construcției pe terenul proprietatea lor și pe terenul proprietatea pârâților Handru precum și a faptului că în schimbul acceptului pentru ridicarea construcției conform PUD solicitat de toate părțile, urmau să primească în proprietate apartamentul nr. x, obiect al promisiunii de vânzare.

Recurenții – reclamanți mai arată că pârâții cu încălcarea art. 1281 C. civ. au încheiat partajul în ceea ce privește apartamentul nr. x cu scopul de a le încălca drepturile în frauda legii, cauza actului fiind ilicită, în concluzie susțin aceștia că raportat la dispozițiile art. 1236 – 1238 C. civ., contractul de partaj este nul absolut în ceea ce privește atribuirea apartamentului nr. x.

Recurenții-pârâți au formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la recursul incident prin care au solicitat respingerea acestuia.

Pe baza cererilor de recurs și a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 4 octombrie 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit.

În ședința din 6 decembrie 2023 în Completul de filtru s-a admis excepția nulității recursului incident declarat de recurenții-reclamanți A. și B.; s-a admis în principiu recursul principal declarat de recurenții-pârâți C., D. și F., s-a fixat termen pentru judecata recursurilor la data de 28 februarie 2023.

Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate în raport de criticile formulate de către recurenți, apărarea intimaților prin întâmpinare și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În ceea ce privește recursul incident, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că susținerile recurenților-reclamanți referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicat în memoriul de recurs, deoarece deși susțin că primează în speță dispozițiile legale referitoare la nulitatea absolută, (articolele 1247, 1236 – 1238 C. civ. prin raportare la art. 1281 C. civ.) nu au arătat în concret cu ce a greșit instanța de apel, textele de lege menționate de recurenți fiind indicate în mod formal aducând în discuție aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale de extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a proceda la o evaluare a fondului cauzei, astfel că, aspectele de netemeinicie privitoare la încheierea antecontractului de vânzare – cumpărare și a convenției de partaj în ceea ce privește atribuirea apartamentului nr. x nu pot fi analizate în etapa procesuală a recursului.

Față de cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurenții-reclamanți A. și B. nu și-au respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și în consecință, în temeiul art. 489 alin. (1) (2) C. proc. civ. va anula recursul incident.

Referitor la recursul declarat de recurenții-pârâți, Înalta Curte reține că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din această perspectivă recurenții-pârâți arată că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea principiului disponibilității.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Din formularea art. 9 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabilește cadrul procesual al judecății, respectiv persoanele care sunt chemate în judecată, obiectul adică ceea ce se pretinde prin cerere, și cauza adică temeiul juridic al cererii.

În ceea ce privește obiectul instanța este ținută de cererea reclamantului, neputându-și depăși limitele, deoarece obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanția respectării principiului disponibilității.

Este adevărat că în cazul în care formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice determinarea cu exactitate a obiectului și temeiului juridic al cererii, instanța este obligată să solicite lămuriri și explicații, respectând principiul contradictorialității, însă în temeiul art. 22 alin. (6) C. proc. civ. trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut fără a se putea depăși limitele învestirii.

În încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în primul ciclu procesual, recurenții A. și B. au menționat că "au invocat nulitatea absolută a convenției de partaj, în temeiul art. 1236 – 1238, raportat la art. 1281 C. civ., aspect ignorat de instanța de apel, care nu a analizat acest motiv de apel".

De asemenea, au susținut că "nu au învestit instanța cu o acțiune pauliană, ci cu o acțiune în nulitate absolută pentru cauză ilicită, întrucât acțiunea pauliană nu rezolvă toate problemele legate de eventuala fraudă a creditorilor în situații atipice, cum este cea din speță, unde nu se pune problema că s-a urmărit să fi plătit un alt creditor cu prioritate, ci s-a urmărit fraudarea unui drept al reclamanților".

În acest sens, instanța de recurs a reținut în decizia de casare nr. 953 din 13 aprilie 2021 că "în motivarea deciziei recurate, nu se regăsește analiza criticilor apelanților-reclamanți Câmpan referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a actului de dezmembrare și partaj voluntar, cu toate că, apelanții-reclamanți au formulat în mod explicit critici".

Este de necontestat că în decizia de casare nr. 953 din 13 aprilie 2021 s-a reținut că "din cuprinsul deciziei atacate, nu pot fi decelate argumentele instanței pentru care au fost înlăturate criticile apelanților referitoare la sancțiunea aplicabilă în cazul abuzului de drept și la regimul juridic al acțiunii pauliene", însă asta nu înseamnă că instanța de casare a stabilit că în prezenta cauză ar fi aplicabilă o anumită instituție juridică, în condițiile în care decizia recurată în primul ciclu procesual a fost casată pentru nemotivare (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

În consecință, instanța de apel în rejudecare trebuia să se raporteze strict la aspectele învederate prin intermediul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și completată la 27 februarie 2015, cererii de apel, concluziilor recurenților-reclamanți consemnate în încheierea de ședință din 6 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual, pag. 2 alin. (6) (7), susținerilor apelanților-reclamanți consemnate în încheierea de ședință din 24 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în al doilea ciclu procesual, pag. 2 alin. (12), (13), în sensul că "sancțiunea este nulitatea absolută, toate părțile semnatare urmărind prin încheierea partajului să fraudeze legea, încălcând dispozițiile art. 1281 C. civ. ...", "... în speță nu se pune problema unei clasice acțiuni pauliene, generată de crearea unei stări de insolvabilitate pentru debitor", și nu prin raportare la întrebări, răspunsuri, reproduceri ample din doctrină și posibilități teoretice în condițiile în care intimații-reclamanți nu au insistat în dovedirea îndeplinirii condițiilor legale pentru admiterea acțiunii pauliene.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 497 raportat la art. 25 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenții-pârâți F., C. și D., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Față de efectele casării deciziei atacate pentru încălcarea principiului disponibilității în procesul civil în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs și încadrate de către recurenții-pârâți în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul incident declarat de recurenții – reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 690/2022 din 15 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II – a Civilă.

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți F., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 690/2022 din 15 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II – a Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2024.