ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 57/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. x din 02.07.2020 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, A. S.A. și B. au solicitat obligarea C. S.A. la plata sumelor de 1.974.972,31 RON, reprezentând contravaloarea utilizării neîntrerupte a firului de gardă LEA 110 kV, pe perioada 01.07.2019 – 31.12.2019, în temeiul Contractului de servicii x/29.09.2005 și de 2.219.685,49 RON, reprezentând contravaloarea utilizării neîntrerupte a firului de gardă LEA 110 kV, pe perioada 15.07.2019 – 31.12.2019, în temeiul Contractului de uzufruct x/14.07.2008.

Prin încheierea din 26.10.2020, cu acordul părților, Tribunalul Arbitral a dispus bifurcarea procedurii arbitrale în 2 etape: (i) îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile, respectiv (ii) stabilirea întinderii prejudiciului.

Prin încheierea din 22.04.2021, Tribunalul Arbitral a reținut că este învestit cu analiza alternativă a două capete de cerere: (i) plata prețului ca urmare a tacitei relocațiuni și (ii) plata daunelor interese ca urmare a neexecutării obligației de restituire a bunului la încetarea contractului.

Cu privire la primul capăt de cerere, Tribunalul arbitral s-a pronunțat prin sentința nr. 37 din 22.04.2021, în sensul respingerii acestuia.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, Tribunalul Arbitral s-a pronunțat prin Încheierea interlocutorie din 22.04.2021, reținând îndeplinirea a două condiții ale răspunderii civile contractuale: existența faptei ilicite, constând în neexecutarea obligației de restituire a bunului la încetarea contractelor, întrucât bunul (firul de gardă) face obiectul folosinței pe care C. o asigură subcontractanților săi, respectiv a vinovăției, în privința căreia nu s-a probat intervenirea unei cauze exoneratoare de răspundere.

S-a dispus continuarea procedurii în privința condițiilor prejudiciului și legăturii de cauzalitate.

La data de 12.07.2021, reclamantele au formulat cerere de modificare a cuantumului obiectului cererii de arbitrare, evaluând prejudiciul suferit la suma de 29.852.535,90 RON, pentru perioada 01.07.2019 – 12.07.2021.

La data de 08.10.2021 C. a invocat excepția tardivității modificării cererii de arbitrare, raportat la conținutul memoriului dezvoltator aferent etapei a II-a depus de A. și B..

Prin încheierea de la 29.10.2021, reținând că nu a intervenit o modificare a cererii de arbitrare, în sensul art. 204 C. proc. civ. și art. 33 din Regulile de procedură arbitrale, elementul de noutate introdus prin memoriul dezvoltator aferent etapei a II-a vizând prejudiciul decurgând din lipsa de folosință a fibrei optice, dar ca urmare a faptei ilicite analizate deja prin încheierea interlocutorie din 22.04.2021, Tribunalul Arbitral a respins ca lipsită de obiect excepția de tardivitate.

La data de 18.03.2022, reclamantele au formulat cerere de modificare a cuantumului obiectului cererii de arbitrare, evaluând prejudiciul suferit la suma de 30.373.000 RON, pentru perioada 01.07.2019 – 15.03.2022, reprezentând contravaloare lipsă de folosință fir de gardă și 4 perechi de fibră optică.

Prin sentința nr. 45/27.06.2022, pronunțată în dosarul arbitral nr. x/2020, înregistrat la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x/02.7.2020, a fost admisă în parte cererea de arbitrare și a fost obligată pârâta C. S.A. la plata sumei de 8.435.525,63 RON către reclamantele A. S.A. și B., cu titlul de daune interese, precum și a sumei de 191.070,79 RON, cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale și a Încheierii interlocutorii de la 29.10.2021, a formulat acțiune în anulare C. S.A.

Prin sentința nr. 108/14.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a fost admisă acțiunea în anulare și, în consecință, s-a anulat sentința arbitrală nr. 45/27.06.2022 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului arbitral.

Împotriva acestei sentințe, A. S.A. și B. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei Curții de Apel București spre o nouă judecată.

În susținere, recurentele au arătat că sentința recurată este insuficient motivată, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât din considerente nu reiese dacă instanța a constatat sau nu existența motivului de anulare întemeiat pe art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. și nici nu sunt arătate explicit regulile procedurii arbitrale pretins nesocotite prin pronunțarea sentinței arbitrale.

Totodată, subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au susținut că sentința este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 33 din Regulile de procedură arbitrală, ca urmare a reanalizării probelor administrate în dosarul arbitral, precum și cu nesocotirea art. 22 alin. (6) și art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

În acest sens, s-a arătat că art. 204 C. proc. civ. nu este aplicabil procedurii arbitrale, modificarea cererii de arbitrare efectuându-se în condițiile art. 33 din Regulile de procedură arbitrală, în cauză tribunalul arbitral verificând respectarea termenului de modificare a cererii prin raportare la ambele reglementări.

Referitor la concluzia instanței, în sensul că despăgubirile acordate reclamantelor au fost urmarea a două fapte ilicite și nu a uneia singure, conform celor statuate prin încheierea din 22.04.2021, s-a arătat că este consecința reanalizării probelor, activitate nepermisă instanței care judecă acțiunea în anulare și este în contradicție cu starea de fapt, lipsa de folosință a celor 4 perechi de FO având natura unui beneficiu nerealizat, și nu a unei fapte ilicite distincte.

În realitate, susțin recurentele că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat extra petita, sumele de bani acordate reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin fapta ilicită constând în nerestituirea FG, prejudiciu cuantificat și prin raportare la beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilității folosirii celor 4 perechi de FO.

În plus, recurentele apreciază că instanța de fond nu ar fi putut să constate existența unui caz de extra petita cât timp nu s-a pronunțat asupra anulării încheierii cu privire la excepții, din 29.10.202, și asupra motivului de anulare întemeiat pe art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. – pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat a încheierii din 22.04.2021.

În sfârșit, recurentele consideră că sentința de fond a fost dată cu încălcarea art. 1084 C. civ., ceea ce atrage motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la concluzia instanței în sensul că existența unei fapte ilicite poate da naștere unui singur prejudiciu.

La 22.08.2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepția insuficientei timbrări a recursului a fost respinsă în considerarea argumentelor expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând sentința atacată, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele invocă insuficienta motivare a sentinței atacate, cu argumentul că nu este clar dacă instanța a constatat sau nu existența motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. și nici nu sunt indicate în mod expres regulile procedurii arbitrale pretins nesocotite prin pronunțarea sentinței arbitrale.

Aceste susțineri nu sunt întemeiate.

Se va avea în vedere că art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sancționează nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din cod, care impun instanțelor obligația de a oferi răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza probelor administrate în cauză, a principiilor și a regulilor de drept material și procesual.

Cu toate acestea, motivarea unei hotărâri nu constituie o problemă de volum, ci una de conținut, așa încât insuficienta motivare poate atrage desființarea hotărârii doar în ipoteza în care hotărârea se sprijină pe formulări generale, lipsite de claritate, fără referire concretă la realitatea faptelor și la normele juridice incidente, împiedicând în acest mod exercitarea controlului judiciar.

În cauză, lecturarea sentinței atacate permite decelarea considerentelor necesare care au fundamentat soluția pronunțată, respectiv incidența motivului de anulare reglementat de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., dar și a celor subsidiare, constând în nesocotirea dispozițiilor imperative ale legii, prin hotărârea arbitrală, ca o consecință a pronunțării extra petita.

Astfel, instanța de fond a constatat, pe de-o parte, că tribunalul arbitral a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de arbitrare, iar pe de altă parte că, procedând în această manieră, tribunalul a încălcat caracterul obligatoriu al încheierii din 22.04.2021, prin care reținuse în sarcina C. S.A. săvârșirea unei singure fapte ilicite, ceea ce echivalează cu nesocotirea regulilor procedurii arbitrale de judecată.

Deși nu le individualizează explicit, prin referirile făcute la teza finală a dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. și la caracterul obligatoriu al încheierii premergătoare din 22.04.2021, Înalta Curte consideră că pot fi identificate, cu ușurință, normele procedurale imperative avute în vedere de către instanța de fond, respectiv art. 235 C. proc. civ., care reglementează caracterul obligatoriu al încheierilor interlocutorii, text aplicabil și în procedura arbitrală, conform art. 52 din Regulile de procedură.

Prin urmare, deși sumară, motivarea instanței de fond cu privire la incidența în cauză a motivului de anulare reglementat de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., permite înțelegerea raționamentului juridic care a fundamentat această concluzie.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele critică încălcarea dispozițiilor art. 33 din Regulile de procedură arbitrală, reanalizarea probelor administrate în dosarul arbitral, precum și nesocotirea prevederilor art. 22 alin. (6) și art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că, în cadrul acțiunii arbitrale, obiectul acțiunii introductive a fost schimbat pe parcursul litigiului, fără a fi respectat termenul până la care putea avea loc această modificare și fără a se obține acordul pârâtei pentru efectuarea modificării.

Astfel, recurentele arată, pe de-o parte, că art. 33 din Regulile de procedură arbitrală permite modificarea cererii de arbitrare după primul termen de arbitrare, cu acordul tribunalului arbitral, chiar și în absența acordului pârâtei, iar pe de altă parte, că în cauză nu a intervenit modificarea obiectului cererii de arbitrare, ci exclusiv majorarea câtimii obiectului inițial al cererii, astfel cum s-a reținut de către tribunalul arbitral prin încheierea din 29.10.2021.

Față de criticile formulate, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, a se stabili dacă în fața tribunalului arbitral a avut loc o modificare a obiectului cererii de arbitrare, iar în cazul unui răspuns afirmativ, dacă modificarea s-a realizat cu respectarea regulilor de procedură arbitrală.

Procedând la această verificare, se constată că Tribunalul Arbitral a fost învestit prin cererea de arbitrare cu solicitarea reclamantelor A. S.A. și B. de obligare a pârâtei C. S.A., fie cu titlul de preț, fie cu titlul de daune interese ca urmare a neexecutării obligației de restituire a bunului la încetarea contractului, la plata sumelor de 1.974.972,31 RON, reprezentând contravaloarea utilizării neîntrerupte a firului de gardă LEA 110 kV, pe perioada 01.07.2019 – 31.12.2019, în temeiul Contractului de servicii x/29.09.2005 și de 2.219.685,49 RON, reprezentând contravaloarea utilizării neîntrerupte a firului de gardă LEA 110 kV, pe perioada 15.07.2019 – 31.12.2019, în temeiul Contractului de uzufruct x/14.07.2008.

Cu privire la primul capăt de cerere, Tribunalul arbitral s-a pronunțat prin sentința nr. 37 din 22.04.2021, în sensul respingerii acestuia.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, Tribunalul Arbitral s-a pronunțat prin Încheierea interlocutorie din 22.04.2021, reținând îndeplinirea a două condiții ale răspunderii civile contractuale, și anume existența faptei ilicite, constând în neexecutarea obligației de restituire a bunului la încetarea contractelor, întrucât bunul (firul de gardă) face obiectul folosinței pe care C. o asigură subcontractanților săi, respectiv a vinovăției, în privința căreia nu s-a probat intervenirea unei cauze exoneratoare de răspundere.

Prin aceeași încheiere s-a dispus continuarea procedurii în privința condițiilor prejudiciului și legăturii de cauzalitate.

La data de 12.07.2021, reclamantele au formulat cerere de modificare a cuantumului obiectului cererii de arbitrare, evaluând prejudiciul suferit la suma de 29.852.535,90 RON, pentru perioada 01.07.2019 – 12.07.2021.

Disputa părților poartă asupra obiectului cererii de arbitrare, respectiv în ce măsură daunele interese pretinse prin aceasta și evaluate inițial la suma de 4.194.657,8 RON, menite să acopere prejudiciul decurgând din fapta ilicită constând în neexecutarea obligației de restituire a FG (firului de gardă) la încetarea contractelor încheiate de părți, au inclus beneficiul nerealizat din valorificarea celor 4 perechi de FO (fibră optică) sau au privit doar beneficiul nerealizat din valorificarea FG.

Apreciind că săvârșirea unei fapte ilicite poate da naștere unui singur prejudiciu în patrimoniul victimei, instanța de fond a considerat că prejudiciul constând în beneficiul nerealizat din valorificarea celor 4 perechi de FO este urmarea unei fapte ilicite distincte de cea constând în omisiunea restituirii firului de gardă la expirarea termenului contractual.

Referitor la aspectul în discuție, Înalta Curte reamintește că principiile fundamentale ale procesului civil, printre care se numără și cel al disponibilității, sunt aplicabile în mod corespunzător și în procedura arbitrală, conform art. 575 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, ca și în dreptul comun, obiectul și limitele procedurii arbitrale sunt fixate prin cererile și apărările părților, în acord cu art. 9 alin. (2) C. proc. civ., iar tribunalul arbitral trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., în caz contrar devenind incident motivul de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. f) din cod.

În scopul determinării cadrului procesual, reclamantul trebuie să indice, între altele, părțile din proces, pretenția concretă pe care o formulează, dar și motivarea în fapt și în drept a cererii.

În cauză, pretenția concretă a reclamantelor din cererea de arbitrare a privit daunele interese solicitate pentru repararea prejudiciului decurgând din fapta ilicită constând în neexecutarea obligației de restituire a FG (firului de gardă) la încetarea contractelor încheiate de părți.

Deși nu se arată explicit în petitul cererii dacă daunele interese pretinse includ beneficiul nerealizat din valorificarea celor 4 perechi de FO sau doar pe cel nerealizat din valorificarea FG, pretenția concretă a reclamantelor poate fi determinată cu ușurință prin raportare la motivarea în fapt a cererii.

Astfel, situația de fapt pe care reclamantele și-au fundamentat pretenția dedusă judecății a privit raporturile juridice dintre părți, având ca obiect construirea și instalarea de către A., pe cheltuiala proprie, a rețelei aeriene de fibră optică, prin utilizarea tehnologiei D. și închirierea către C. S.A. a firului de gardă și a unui număr de perechi de fibră optică.

Se arată expres în cuprinsul cererii, cu referire la conductorul D., că are două componente, cea internă, formată din fibrele optice, și cea externă, care îndeplinește funcția de fir de gardă, precum și faptul că firul de gardă și fibrele optice nu pot fi separate din punct de vedere material, acesta fiind motivul pentru care prețul contractual a fost stabilit global, atât pentru folosința fibrelor optice, cât și pentru folosința firului de gardă aferent.

Prin urmare, solicitând contravaloarea utilizării neîntrerupte și în aceiași parametri a firului de gardă, după ajungerea la termen a contractelor, și fundamentându-și pretențiile pe prevederile contractuale care au reglementat modul de transmitere a folosinței fibrei optice și firului de gardă, obiectul cererii reclamantelor, cuprins în cererea de arbitrare, a privit nu numai daunele interese constând în beneficiul nerealizat din valorificarea FG, ci și daunele interese constând în beneficiul nerealizat din valorificarea celor 4 perechi de FO.

Această concluzie este susținută și de faptul că, anterior sesizării tribunalului arbitral, întemeindu-se pe facturile menționate în cererea de arbitrare, A. S.A. și B. au solicitat C. S.A plata aceleiași sume de bani, cu titlul de contravaloare utilizare neîntreruptă a firului de gardă după expirarea duratei contractuale.

Prin adresa nr. x/15.07.2019, C. S.A. a refuzat plata sumelor pretinse, arătând că nu îi mai revine nicio obligație referitoare la plata folosinței perechilor de FO și a firului de gardă, care au făcut obiectul contractelor, de unde se poate deduce că aceasta a înțeles că pretențiile solicitate sunt în legătură cu ambele componente ale conductorului D., nerestituit la încetarea contractelor.

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că obiectul cererii de arbitrare nu a fost modificat pe parcursul procedurii, prin adăugarea unei noi fapte ilicite la cea inițial dedusă judecății.

În realitate, prin cererea formulată la data de 12.07.2021, a fost majorată câtimea obiectului cererii inițiale, în condițiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a reținut tribunalul arbitral, în mod corect, prin încheierea de la 29.10.2021.

În consecință, pronunțându-se asupra solicitării reclamantelor de acordare a daunelor interese constând în beneficiul nerealizat din valorificarea FG și a 4 perechi de FO, ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, de încălcare a obligației de restituire a FG, tribunalul arbitral nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci s-a pronunțat în limitele învestirii, concluzia contrară a instanței de fond fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) și art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din cod.

Această concluzie face superfluă verificarea celorlalte motive invocate de recurente.

Reținând temeinicia criticilor fundamentate pe dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată curții de apel, care va rejudeca pricina cu luarea în considerare a dezlegărilor oferite prin prezenta decizie, precum și a celor care au intrat în puterea lucrului judecat, prin nerecurare.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante B. S.A. și A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 108 din 14 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2024.