ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 54/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea inițial înregistrată la data de 17.05.2022 pe rolul Judecătoriei Botoșani și ulterior declinată în favoarea Tribunalului Botoșani, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Executor Judecătoresc B., S.C. Locativa S.A și C., obligarea acestora la achitarea sumei de 110.000 euro daune materiale și 20.000 euro daune morale.

Prin sentința civilă nr. 78 din data de 01 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Botoșani–Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. (decedat în cursul judecății) și continuată de reclamantele D. și E., în contradictoriu cu pârâții Executor Judecătoresc B., S.C. Locativa S.A. și C., administrator al S.C. Locativa S.A., ca nefondată.

Împotriva sentinței arătate, a declarat apel reclamanta D..

Prin decizia nr. 100 din 28 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava–Secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta D. împotriva sentinței civile nr. 78 din data de 01 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Botoșani–Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, intimați fiind reclamanta E. (moștenitoare a defunctului A.) și pârâții C., Executorul Judecătoresc B. și S.C. Locativa S.A. Botoșani, fiind respinsă cererea intimatului Executorul Judecătoresc B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta D. (în calitate de moștenitoare a defunctului A.), solicitând admiterea recursului și anularea deciziei civile recurate, pentru pretențiile de 110.000 euro daune materiale, 20.000 euro daune morale și 15.000 RON taxă judiciară de timbru.

În dezvoltarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, recurenta-reclamantă a prezentat împrejurările în care a avut loc executarea silită a sentinței civile nr. 76/28.01.2021 de către executorul judecătoresc B., susținând că această executare nu s-a făcut în temeiul legii, întrucât în sentință nu se menționa evacuarea imobilului, ci doar evacuarea lui F. din imobil, celelalte persoane din familie, care locuiau în imobil, nu au fost notificate cu privire la evacuare, iar procesul-verbal încheiat cu acel prilej nu menționează toate bunurile furate în timpul executării.

Recurenta a solicitat totodată ca taxa judiciară de timbru și celelalte cheltuieli care s-au făcut cu judecata să fie suportate de către intimații-pârâți, întrucât aceasta nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte ilicite, în condițiile în care s-a limitat doar să aducă la cunoștință modul incorect în care s-a făcut executarea de către executorul judecătoresc și de celelalte persoane implicate.

În opinia recurentei, faptul că executorul judecătoresc a omis cu bună știință și cu rea credință să notifice persoanele despre care știa că locuiesc în imobil denotă dorința acestuia de a realiza evacuarea cu orice preț.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție– secția a II-a civilă, la 07.07.2023, sub nr. x/2021.

Intimatul pârât Executorul Judecătoresc B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata reclamantă E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17 mai 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 9 octombrie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 18 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea acestora, astfel încât motivele invocate să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege este sancționată cu nulitatea recursului.

În speță, se constată că recursul nu a fost întemeiat în drept și nu conține critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de textul de lege menționat.

Astfel, se constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă reia motivele de fapt invocate în fața instanțelor de fond, fără a arăta critici concrete de nelegalitate cu privire la decizia prin care a fost soluționată cererea de apel formulată.

Or, Înalta Curte subliniază faptul că reluarea în cadrul recursului a situației de fapt ori a nemulțumirilor părții referitoare la interpretarea probatoriului, nu constituie o motivare, în sensul legii, întrucât motivele trebuie să privească raționamentul juridic care a stat la baza soluționării apelului.

Aceasta pentru că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în absența unor critici punctuale aduse deciziei din apel, nu se poate susține că suntem în prezența unei motivări a căii de atac a recursului.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că prezentarea din cererea de recurs nu răspunde exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1), astfel că devine incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în baza art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă D. (în calitate de moștenitoare a defunctului A.) împotriva deciziei nr. 100 din 28 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2024.