ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2250/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă la data de 02.08.2021, sub numărul x/2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și D. au solicitat obligarea acestora la plata de daune morale în cuantum de 300.000 RON ca urmare a răspunderii delictuale derivând din modalitatea în care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri aparținând E. S.R.L. către D. în derularea procedurii falimentului acestei societăți, iar B. a mai solicitat depunerea la dosarul cauzei a unor înscrisuri întocmite în dosarul nr. x/2001, dosar privind insolvența E. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2022 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021 s-au respins excepțiile invocate de pârâta C.. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C. și D.. S-a respins cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de pârâtul D..

Împotriva acestei sentințe, A. și B. au formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 139 din 02 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1 din 13 ianuarie 2022 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția a II-a civilă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs A. și B..

Prin memoriul de recurs se susține în esență că decizia atacată este lipsită de temei și injustă întrucât atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au motivat încălcarea abuzivă a Legii nr. 85/2006. Recurenții expun situația de fapt și conchid că fapta ilicită a fost reprezentată de introducerea societății în lichidare deși la momentul respectiv nu aveau nicio datorie.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Intimații – pârâți nu au formulat întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că susținerile recurenților prin care arată că decizia atacată este lipsită de temei și injustă întrucât instanțele de fond nu au motivat încălcarea abuzivă a Legii nr. 85/2006, nu sunt veritabile critici de nelegalitate și nu se circumscriu cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenții nu arată concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce normele materiale prevăzute de Legea nr. 85/2006 nu au fost corect aplicate.

Simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Expunerea situației de fapt de către recurenți aduce în discuție aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele expuse succint de către recurenți nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 139 din 2 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 139 din 2 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2022.