ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2405/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2405/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 13 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.A. și D. prin E. a solicitat, în principal, obligarea în solidar a pârâtelor la plata către reclamanta a sumei de 42.875,11 euro (205.800,528 RON), reprezentând daune interese, în temeiul răspunderii civile delictuale, iar în subsidiar, plata sumei de 42.875,11 euro în temeiul îmbogățirii fără justă cauză a pârâtelor B. S.A. și C. S.A. în detrimentul reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, exceptia lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității formulării acțiunii.
Prin sentința nr. 89/LP din 28 aprilie 2021, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate prin întâmpinare de pârâta B. S.A. și a respins acțiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 26/2022-A din 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea deciziei recurate.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Autoarea căii de atac susține că sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte D.. Arată că sunt îndeplinite condițiile art. 1357 C. civ., prejudiciul fiind reprezentat de imposibilitatea recurentei de a obține contravaloarea creanțelor curente aprobate de lichidatorul judiciar din cauza omisiunii acestuia de a proviziona sumele de bani necesare. Apreciază că în mod greșit a reținut curtea de apel că recurenta, în calitate de creditor curent, ar fi putut contesta planul de distribuire, întrucât nu avea această calitate la data publicării planului.
Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă C. S.A. a invocat excepția nulității recursului raportat la aceleași dispoziții legale.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.
Deși se invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța supremă constată că din cuprinsul cererii de recurs nu se desprind critici efective cu privire la decizia atacată, lipsind orice argumentare de pretinsă nelegalitate raportat la considerentele acesteia. Simpla menționare a dispozițiilor art. 1357 C. civ. și ale art. 122 din Legea nr. 85/2006 nu echivalează cu o motivare a recursului deoarece autoarea căii de atac aduce în discuție existența prejudiciului și a faptei presupus ilicite a intimatei-pârâte D.. Recurenta își exprimă nemulțumirea față de faptul că nu a avut posibilitatea de a contesta actele îndeplinite de lichidatorul judiciar, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac promovate și solicitând instanței de recurs să reevalueze situația de fapt.
Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, fără a putea fi analizate aspecte de netemeinicie.
Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 26/2022-A din 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 26/2022-A din 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.