ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 524/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești – secția Civilă la 10.04.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. și C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.774,04 RON, reprezentând preț al mărfii vândute, a sumei de 40 euro, daune interese suplimentare minimale, a dobânzii legale, calculată începând cu ziua următoare scadenței, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6101/21.11.2023, Judecătoria Pitești – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că cererea de față, formulată de un profesionist împotriva unui consumator, revine în competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul celui din urmă, în conformitate cu art. 121 C. proc. civ., iar alegerea de competență reglementată de art. 9.6 din contractul părților nu poate opera, câtă vreme încalcă art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

La rândul său, Judecătoria Videle, prin sentința civilă nr. 394/31.01.2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, a reținut că pârâta C. are calitatea de reprezentant legal al cumpărătoarei S.C. B. S.R.L. și nu de cumpărătoare în contractul nr. x/05.09.2022, însă răspunde în temeiul art. 10.2 din acesta, solidar cu societatea, pentru obligațiile ce decurg din derularea contractului. A dat eficiență art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și art. 9.6 din contract, prin care părțile, derogând de la competența de drept comun, au stabilit că instanța de la sediul vânzătoarei este competentă teritorial pentru soluționarea litigiilor care s-ar putea ivi în legătură cu contractul.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict privesc competența teritorială și derivă din calificarea cauzei ca fiind un litigiu în materia protecției consumatorului, concluzie în subsecvența căreia prima instanță sesizată a statuat că prorogarea convențională de competență nu poate opera, întrucât nu respectă condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Opus acestei statuări, instanța supremă notează că actele dosarului reflectă că raportul juridic litigios a fost încheiat între doi profesioniști, în timp ce atragerea în proces a persoanei fizice pârâte este consecința deținerii de către aceasta a uneia dintre calitățile nominalizate în art. 10.2 din contract, de administrator și/sau asociat al societății pârâte.

Consecutiv, rezultă că obligațiile în raport cu reclamanta au fost asumate de persoana fizică în considerarea unor raporturi de natură funcțională cu copârâta societate și, de aceea, această pârâtă nu poate fi calificată drept consumator, care, în sensul art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 21/1992 este "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

Protecția legislației speciale nu este asigurată persoanelor fizice care, acționând în scopuri circumscrise activității lor profesionale sau în virtutea unor raporturi de natură funcțională, garantează îndeplinirea obligațiilor unor societăți față de un profesionist. În acest sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, ordonanța din 19.11.2015, pronunțată în procedura Tarcău, cauza C-74/15, EU:C:2015:772 și ordonanța din 14.09.2016, pronunțată în procedura Dumitraș, cauza C-534/15, ECLI:EU:C:2016:700.

Instanța supremă constată, așadar, că cererea de față nu este formulată de un profesionist împotriva unui consumator și, astfel, eficiența clauzei atributive de competență trebuia analizată în raport cu alin. (1) și nu cu alin. (2) al art. 126 C. proc. civ.

Însă o atare analiză nu era utilă, întrucât, în raport cu obiectul său – răspunderea contractuală –, cererea nu atrăgea incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, iar în prezența unor reguli dispozitive, excepția necompetenței teritoriale relative este lăsată doar la îndemâna pârâtului, singurul care are prerogativa de a o invoca, numai în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. în absența acestei poziții procesuale, instanța inițial sesizată nu se poate dezînvesti pentru acest motiv.

În procesul de față, pârâtele nu au transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ., și nu au invocat o atare excepție, determinând, prin atitudinea lor pasivă, consolidarea competenței primei instanțe sesizate.

Față de impedimentul legal ce opera cu privire la instanța învestită cu soluționarea cauzei, care nu era abilitată să invoce din oficiu necompetența de ordine privată, competența ratione personae vel loci s-a fixat în favoarea acesteia, iar orice altă instanță a devenit necompetentă.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024.