ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.11.2011 pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, să îl excludă pe acesta ca asociat din S.C. C. S.R.L. și, subsecvent, să stabilească structura capitalului social și suma care i se cuvine asociatului exclus, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenționale, a solicitat excluderea reclamantului A. din S.C. C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116/21.01.2015, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a admis în parte cererea principală, a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul S.C. C. S.R.L., urmând ca părțile sociale ale acestuia să revină reclamantului, a respins cererea reconvențională, a admis cererea formulată de d-na expert D., al cărei onorariu a fost majorat la suma de 7.650 RON, în sarcina reclamantului, și a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în sumă de 8.690,30 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul B. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2/11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată la 13.05.2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, pârâtul B. a promovat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, solicitând anularea ei și, în rejudecare, respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamant.

A arătat că decizia atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 892/13.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2011, și a indicat drept temei al revizuirii dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 din C. proc. civ. de la 1865 (în continuare " C. proc. civ..").

Subsecvent expunerii litigiilor în care intimatul a solicitat excluderea sa din S.C. C. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., revizuentul a subliniat că motivele invocate pentru excluderea din cele două societăți sunt similare, însă cu privire la cea de-a doua societate, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a constatat că ele nu sunt reale și i-a admis recursul declarat în dosarul nr. x/2011.

A relevat că hotărârea atacată constată trei motive de excludere, infirmate de instanțele penale, dar și că toate hotărârile civile pronunțate ulterior celei a cărei revizuire se solicită au ajuns la o concluzie potrivnică acesteia.

A evocat, în acest sens, decizia nr. 286/24.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală în dosarul nr. x/2018, încheierea penală nr. 178/23.04.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția Penală în dosarul nr. x/2020, și măsura dispusă în dosarul penal nr. x/2018, de trimitere a cauzei procurorului în vederea completării urmăririi penale, și a conchis că retractarea deciziei se impune, având în vedere că a rămas fără suport probatoriu.

Revizuentul a susținut că decizia nr. 892/13.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2011, este atât un înscris nou, cât și o hotărâre potrivnică care constată contrariul față de decizia atacată cu revizuire și trebuie coroborată cu decizia nr. 286/24.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, deopotrivă calificată de autorul căii de atac drept un înscris nou.

În continuare, s-a justificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a căii de atac promovate, reglementate de art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Revizuentul a arătat că înscrisul pe care se fundamentează cererea de revizuire, decizia nr. 892/13.04.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, coroborată cu decizia nr. 286/24.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală în dosarul nr. x/2018 și cu încheierea penală nr. 178/23.04.2022, probează că nu și-a însușit fondurile societății.

În privința termenului, a subliniat că a promovat calea extraordinară de atac în termen de o lună de la pronunțarea încheierii civile.

A reliefat și că s-a aflat în imposibilitatea de a produce înscrisul nou în litigiul anterior, deoarece dosarul penal în care acesta a fost obținut a fost inițiat în 2017.

A evidențiat, de asemenea, că decizia atacată evocă fondul, fiind pronunțată de o instanță de apel și a conchis, arătând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, atât pentru cazul întemeiat pe pct. 5, cât și pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.

Prin încheierea din 07.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a disjuns capătul de cerere întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a dispus înregistrarea acestuia sub nr. x/2022, dosar în care, prin decizia civilă nr. 462/07.12.2022, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel sesizată, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a amânat judecarea cauzei la 25.01.2023, pentru a fi soluționată cererea de recuzare a doamnei judecător F. și a domnului judecător G., formulată de revizuent; aceasta a fost respinsă, prin încheierea din 08.02.2023.

La 25.01.2023, revizuentul a înregistrat la dosar o cerere pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

La 28.03.2023, autorul căii de atac a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat lipsa calității de reprezentant și a dovezii acesteia pentru S.C. C. S.R.L., o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu interpretarea Regulamentului (UE) nr. 2020/1784 și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 87 pct. 8 C. proc. civ.

Prin notele de ședință înregistrate la dosar la 22.05.2023, intimata S.C. C. S.R.L. a solicitat respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 87 pct. 8 C. proc. civ. și a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu interpretarea Regulamentului (UE) nr. 2020/1784, precum și a cererii de revizuire.

La termenul din 24.05.2023, Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 24.11.2023, revizuentul a formulat cerere de redeschidere a judecății, pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru la 12.01.2024.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, raportată la solicitarea revizuentului de anulare a primei hotărâri, pretins potrivnică, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Preliminar, notează că în prezenta cale extraordinară de atac este examinată exclusiv cererea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2/11.01.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Constanța, pentru contrarietatea cu decizia nr. 892/13.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Totodată, stabilind ordinea de prioritate, reține că cererile prejudiciale ale revizuentului vor fi examinate numai subsecvent analizei excepției invocate din oficiu și exclusiv în ipoteza în care se va reține admisibilitatea căii extraordinare de atac.

În acest cadru, reamintește că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Dispozițiile legale care reglementează revizuirea – cale extraordinară de atac – sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei.

Articolul 322 C. proc. civ. prevede că pot fi atacate cu revizuire hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 10 din același articol; pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Așadar, în ipoteza valorificată de autorul cererii, calea extraordinară de atac urmărește respectarea autorității de lucru judecat, prin înlăturarea situației determinate de nesocotirea acesteia, sens în care art. 327 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, va anula cea din urmă hotărâre.

Accesul părții la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiții; pe de o parte, să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente – părți, obiect și cauză –, cererea de revizuire să se îndrepte împotriva celei de a doua hotărâri, pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, iar excepția care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluționată.

Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ipoteză ce presupune cu necesitate atacarea celui de-al doilea act jurisdicțional, care se pretinde că transgresează puterea de lucru judecat a celui dintâi.

Condițiile menționate se impun a fi întrunite cumulativ, de aceea, în absența îndeplinirii oricăreia dintre ele, cererea de revizuire este inadmisibilă.

Transpunând aceste considerente la cererea de față, Înalta Curte constată că demersul judiciar este plasat pe o premisă diametral opusă textului legal.

Astfel, autorul căii de atac a solicitat anularea primei hotărâri, decizia nr. 2/11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, susținând că aceasta încalcă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 892/13.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2011, deși această din urmă hotărâre nu exista la data pronunțării celei dintâi.

În aceste condiții, cererea de revizuire – care tinde la anularea primei hotărâri, iar nu a celei de a doua – este inadmisibilă, iar analiza celorlalte condiții ale motivului de revizuire este de prisos.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 326 alin. (3) din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 2/11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, având în vedere că efectele admiterii excepției inadmisibilității căii de atac se răsfrâng asupra întregului proces, inclusiv asupra excepțiilor, incidentelor procedurale sau altor cereri formulate de părți și au drept consecință excluderea lor din analiză, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea cererilor revizuentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 7 și art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. și nici a celei de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu interpretarea Regulamentului (UE) nr. 2020/1784.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2/11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024.