ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 48/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual.

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean, la data de 3 mai 2016, sub nr. x/2016, ulterior declinată în favoarea tribunalului Bistrița – Năsăud, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. x/29.09.2015, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea prețului, în cuantum de 37.562,84 Euro, reclamanta urmând a restitui marfa necorespunzătoare calitativ, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 16.000 Euro, reprezentând lipsa de folosință a clădirii, care nu a putut fi dată spre închiriere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1710 alin. (1) lit. d), art. 1712 și art. 1714 C. civ.

La data de 28.06.2016, pârâta B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii și excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la faptul că se solicită rezoluțiunea unui contract care nu a fost încheiat, iar în subsidiar, raportat la faptul că reclamanta este decăzută din dreptul de a cere măsura rezoluțiunii contractului, întrucât nu a respectat prevederile art. 1709 alin. (1) și (2) C. civ., pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

La aceeași dată, pârâta B. a formulat și o cerere de chemare în garanție împotriva societăților C. S.R.L. (fosta D. S.R.L.) - producătorul mărfii contestate, E. S.R.L. - transportatorul primei livrări de marfă contestate și F. S.R.L. - transportatorul celei de-a doua livrări de marfă contestate, solicitând:

La data de 11.10.2016, chemata în garanție C. S.R.L. (fostă, D. S.R.L.) a formulat întâmpinare, solicitând să se constate decăderea pârâtei din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului încheiat cu reclamanta, respingerea petitelor accesorii, ca o consecință a respingerii petitului principal, iar pe fond, respingerea atât a cererii de chemare în garanție, cât și a cererii de chemare în judecată.

La data de 14.10.2016, chemata în garanție E. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulate împotriva sa.

Prin sentința civilă nr. 371/2018, pronunțată la data de 13 iulie 2018, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta G. S.A., ca urmare a constatării decăderii reclamantei din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.09.2015, pentru nereclamarea viciilor în termenul legal, a respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâta G. S.A. (fostă B.), în contradictoriu cu chematele în garanție C. S.R.L., E. S.R.L. și F. S.R.L., obligând reclamanta să plătească chematei în garanție C. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 2.854,68 RON.

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.R.L. a formulat apel principal, iar pârâta G. S.A. a formulat apel provocat. Totodată, chemata în garanție C. S.R.L. a formulat apel incident față de considerentele cuprinse în sentință.

Prin decizia civilă nr. 2/HI/2022 din 21.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul principal declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 371 din 13.07.2018, pe care a anulat-o în tot, stabilind termen pentru evocarea fondului, s-a respins ca inadmisibil apelul provocat declarat de pârâta G. S.A. și s-a constatat ca rămas fără efect apelul incident declarat de chemata în garanție C. S.R.L.

Hotărârea recurată.

Prin decizia civilă nr. 388/2022, pronunțată la data de 27 iunie 2022, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta G. S.A. (fostă B.), a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta G. S.A. în contradictoriu cu chematele în garanție C. S.R.L., F. S.R.L. și E. S.R.L., a dispus restituirea taxei judiciare de timbru achitate nedatorat, în sumă de 100 RON și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 22.171,62 RON către pârâta G. S.A., suma de 4.658,84 RON către chemata în garanție C. S.R.L. și suma de 2000 RON către chemata în garanție F. S.R.L.

II. Căile de atac exercitate

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar, pe fond, rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.09.2015 și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării intimatei-pârâte G. S.A. la restituirea prețului achitat, în cuantum de 37.562,84 Euro, împreună cu dobânda legală aferentă, calculată la zi, precum și obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 16.000 Euro, reprezentând lipsa de folosință a clădirii, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de casare, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 1240 și art. 1186 alin. (2) C. civ., ignorând înscrisurile depuse de parte și susținerile acesteia din concluziile scrise, respectiv împrejurarea că, ulterior transmiterii contractului către cumpărător – societatea recurentă, aceasta a achitat prin transfer bancar prețul solicitat, iar vânzătorul a livrat bunurile, ceea ce confirmă asumarea expresă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor referitoare la condițiile și termenele în care trebuia notificată existența neconformităților la bunurile livrate.

Totodată, recurenta contestă concluzia instanței de apel, în sensul neîndeplinirii condiției referitoare la caracterul însemnat al neexecutării obligațiilor ce reveneau vânzătorului, întemeindu-se pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Referitor la soluția remedierii neconformităților pe cheltuiala vânzătorului, propusă de instanța de apel, recurenta arată că nu îi era convenabilă, întrucât panourile achiziționate urmau a fi folosite ca fațadă pentru o clădire, iar expertul a stabilit că acest lucru nu mai putea fi realizat, chiar și în prezența remedierii viciilor, astfel încât singura variantă care ar fi asigurat despăgubirea părții era cea a restituirii prețului achitat.

În finalul memoriului de recurs, recurenta a arătat că repararea prejudiciului suferit implică și obligarea părții adverse la achitarea dobânzii pe care cea dintâi a achitat-o ca urmare a împrumutului realizat pentru plata prețului vânzării, dar și a sumei de 16.000 Eur, reprezentând avans chirie, încasat pentru spațiul comercial pentru care au fost contractate panourile și care a trebuit să fie restituit de recurentă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție– secția a II-a civilă, la data de 29.08.2022, sub nr. x/2016.

În conformitate cu art. 491 C. proc. civ., pârâta G. S.A. (fostă B.) a formulat recurs provocat odată cu întâmpinarea la recursul principal.

Prin recursul provocat, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.., s-a arătat că, în măsura în care instanța de recurs ar reține caracterul întemeiat al recursului principal și al cererii de chemare în judecată, soluția de respingere a cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect se impune a fi modificată.

În dezvoltarea recursului, recurenta-pârâtă a relevat situația de fapt din cauză și probatoriile administrate, susținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale a chematelor în garanție.

În consecință, recurenta pârâtă a solicitat casarea deciziei civile recurate, în ceea ce privește soluția instanței de apel referitoare la cererea de chemare în garanție și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeași instanță.

Prin întâmpinarea la recursul principal, recurenta pârâtă a invocat excepția nulității pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Chematele în garanție F. S.R.L. și C. S.R.L. au formulat întâmpinări atât la recursul principal, cât și la cel provocat, prin care au invocat excepția nulității pentru nemotivare și excepția inadmisibilității, iar pe fond au solicitat respingerea recursului.

Recurenta reclamantă și recurenta pârâtă au formulat răspuns la întâmpinări.

III. Procedura de filtrare a recursurilor

Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început la data de 3 mai 2016, așadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 6 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

La termenul din 5 octombrie 2018, s-au respins excepțiile nulității, invocate de către recurenta-pârâtă G. S.A. și intimatele-chemate în garanție F. S.R.L. și C. S.R.L., și inadmisibilității recursului principal, invocată de C. S.R.L, excepțiile nulității, invocate de către intimatele-chemate în garanție F. S.R.L. și C. S.R.L., și inadmisibilității recursului provocat, invocată de C. S.R.L., atât recursul principal declarat de reclamanta A. S.R.L., cât și recursul provocat declarat de pârâta G. S.A. fiind admise în principiu și acordându-se termen de judecată în ședință publică la data de 18 ianuarie 2024, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, analizând recursurile în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că decizia intermediară pronunțată de instanța de apel, nr. 2 din 21 februarie 2022, nu a fost recurată, astfel încât statuările din cuprinsul acesteia, referitoare la caracterul aparent al viciilor ce fundamentează solicitarea reclamantei de rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare încheiat de părți, respectiv la necesitatea informării fără întârziere a vânzătorului asupra viciilor, au intrat în puterea lucrului judecat.

În același timp, Înalta Curte arată că verificarea temeiniciei recursurilor va avea loc prin raportare la motivele de casare invocate înăuntrul termenului de recurs, cu respectarea art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând la analiza recursului principal, se constată că prin acesta se critică decizia pronunțată de instanța de apel în evocarea fondului, conform art. 480 alin. (3) C. proc. civ., invocându-se că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1186 alin. (2) și art. 1240 C. civ.

În esență, recurenta reclamantă combate concluzia instanței de apel, în sensul că între părți s-a încheiat un contract sub formă simplificată, sub forma confirmării de comandă nr. x/09.10.2015, susținând că înscrisul constatator al acordului de voință intervenit între părți pentru vânzarea-cumpărarea unor panouri termoizolante este reprezentat de contractul de vânzare cumpărare nr. x/29.09.2015, înscris nesemnat de niciuna din părți, dar a cărui însușire rezultă, în opinia părții, din plata prețului bunurilor vândute, de către cumpărător, urmată de livrarea bunurilor vândute, de către vânzător.

Motivul de recurs nu este întemeiat.

Potrivit art. 1186 alin. (2) C. civ., "de asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod."

La rândul său, art. 1240 C. civ. statuează că "Voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.

(2) Voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare."

În cauză, raportat la împrejurarea că înscrisul denumit "contract de vânzare cumpărare nr. x/29.09.2015" nu a fost însușit de niciuna dintre părți, spre deosebire de confirmarea de comandă nr. x/09.10.2015, care poartă semnătura ambelor părți, coroborat cu faptul că plata prețului vânzării și livrarea bunurilor au fost ulterioare confirmării de comandă, care conține clauze parțial diferite de cele cuprinse în documentul nesemnat, Înalta Curte apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel referitoare la forma în care a fost exprimat consimțământul părților în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare și, implicit, la conținutul acordului de voință intervenit între acestea.

Prin urmare, comportamentul părților de care se prevalează recurenta reclamantă, respectiv plata prețului bunurilor vândute, urmată de livrarea bunurilor, confirmă, într-adevăr, încheierea între acestea a unui contract de vânzare cumpărare, însă nu în termenii din înscrisul nesemnat de niciuna dintre părți, care nu valorează ofertă de a contracta, nefiind însușit de cel de la care se pretinde că emană, ci în condițiile stipulate de confirmarea de comandă.

În această situație, în lipsa unor prevederi contractuale contrare cuprinse în confirmarea de comandă, instanța de apel a aplicat, în mod corect, prevederile art. 1690 alin. (2) și (3) C. civ., referitoare la obligația cumpărătorului de a verifica starea bunului imediat după preluare și de a-l informa pe vânzător fără întârziere asupra existenței viciilor aparente, stabilind, pe baza probelor administrate, că obligațiile în discuție nu au fost respectate și, ca atare, nu se poate reține încălcarea obligației cumpărătorului de a preda bunurile în stare în care se găseau în momentul încheierii contractului.

Prin celelalte motivele de recurs ce privesc soluția asupra capătului principal de cerere, recurenta reclamantă combate concluzia instanței de apel, întemeiată pe probele administrate în cauză, în sensul că neexecutarea obligațiilor ce reveneau vânzătorului nu a fost însemnată, față de neconformitățile constatate asupra bunurilor livrate, fiind posibilă remedierea defectelor imediat după livrare.

Suntem așadar în prezența unor critici de netemeinicie, prin care recurenta reclamantă urmărește reinterpretarea probatoriului și schimbarea situației de fapt, ceea ce nu îi este permis instanței de recurs, ținând cont de împrejurarea că instanța de apel are plenitudine de apreciere cu privire la probatoriul administrat și de limitele în care se exercită controlul de legalitate, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Reținând caracterul neîntemeiat al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurarea că nemulțumirile recurentei reclamante ce vizează interpretarea probatoriului nu pot forma obiectul analizei în recurs, precum și natura accesorie a petitului referitor la daune interese, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul principal, cu consecința menținerii deciziei din apel.

În ce privește recursul provocat declarat de pârâta G. S.A (fostă B.) împotriva chemaților în garanție, constatând că soluția asupra recursului principal nu este de natură să producă consecințe asupra situației juridice a recurentului pârât în proces, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge a nefondat.

Vor fi respinse și cererile intimatelor-chemate în garanție F. S.R.L. și C. S.R.L., de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, reținând, pe de-o parte, faptul că acestea nu au fost părți în recursul principal, astfel încât cheltuielile prilejuite de formularea unor apărări la acesta nu pot fi puse în sarcina recurentei reclamante, iar pe de altă parte, că nu a fost făcută dovada suportării unor cheltuieli de judecată în legătură cu recursul provocat, conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și recursul provocat declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. (fostă B.) împotriva deciziei civile nr. 388/2022 din 27 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondate.

Respinge cererile intimatelor-chemate în garanție F. S.R.L. și C. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2024.