ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 470/2024

HOTĂRÂRE

05.03.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 470/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14.03.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, sub număr unic de dosar x/2022, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI INFRASTRUCTURĂ DIN ROMÂNIA - S.A a chemat-o în judecată pe pârâta ASOCIEREA A. - B.., solicitând următoarele:

- anularea Hotărârii arbitrale parțiale din 15.02.2022, pronunțată în dosarul arbitral ICC nr. x/HBH de Tribunalul Arbitral constituit conform Regulilor de Arbitraj ale Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț de la Paris;

- trimiterea cauzei spre competentă judecare la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Pârâta ASOCIEREA A. - B.. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale procesuale a secției a IX-a a Curții de Apel București și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile specializate în litigiile dintre profesioniști.

Prin sentința civilă nr. 1903/2022 din 24 octombrie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției a IX –a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile specializate în litigii cu profesioniști din cadrul Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, faptul că, prin Legea nr. 208/2022, intrată în vigoare la data de 10 septembrie 2022, a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Ținând cont de natura prezentei acțiuni (litigiu care decurge din executarea contractului de achiziție publică încheiat între părți la data de 23 aprilie 2014) și de modificările art. 53 din Legea nr. 101/2016, problema care se pune la acest moment este aceea de stabilire a legii aplicabile și de stabilire a instanței/secției competente material funcțional pentru soluționarea litigiului: secția de contencios administrativ sau secția civilă de drept comun (în speță, specializată în litigii cu profesioniști, față de calitatea părților de profesioniști) din cadrul Curții de Apel București (față de locul arbitrajului din speță – mun. București, România, conform art. 610 C. proc. civ. - Competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul).

Chiar dacă prezentul litigiu se soluționează sub imperiul noului C. proc. civ., iar chestiunea instanței competente și a componenței completului de judecată a fost reglementată de legiuitor (art. 611 și art. 613 noul C. proc. civ.), totuși, în contextul preluării întocmai în noul C. proc. civ. a prevederilor vechiul C. proc. civ. avute în vedere de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite la pronunțarea Deciziei RIL nr. 5/2001, Curtea apreciază că raționamentul Curții Supreme de Justiție expus în considerentele Deciziei RIL nr. 5/2001, cu privire la natura acțiunii în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale ("acțiunea în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale constituie cale de atac") rămâne actual.

Prin urmare, reținând că, în speță, procesul arbitral a început la data de 3 februarie 2020, reținând prevederile art. 25 și art. 27 C. proc. civ. nou, precum și faptul că acțiunea în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale constituie cale de atac, Curtea a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016, astfel cum erau în vigoare la data începerii procesului arbitral, competența materială funcțională de soluționare a prezentului litigiu revenind uneia dintre Secțiile civile specializate în litigii cu profesioniști din cadrul Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a V-a a Curții de Apel București la 12 ianuarie 2023, sub dosar nr. x/2023.

La termenul din 17 martie 2023, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței funcționale a secției, motivele fiind dispozițiile art. 55 din Legea nr. 101/2016, prevederi care fac referire la instanța competentă funcțional, secția pentru litigii cu profesioniști, numai pentru hotărârile judecătorești pronunțate de Tribunalul București.

Prin sentința civilă nr. 37 din 17 martie 2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a admis excepția de necompetență funcțională a secției și a declinat competența în favoarea secției a IX-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Totodată, a suspendat judecarea cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut faptul că, prin Hotărârea arbitrală parțială cu privire la competență din 15.02.2022, a cărei anulare se solicită, au fost respinse "excepțiile de competență" și Tribunalul Arbitral s-a declarat competent asupra revendicărilor reclamantei .

Curtea a reținut că, prin acțiunea în anulare de față nu sunt puse în discuție aspecte privind executarea în concret a obligațiilor contractuale de către părți, fiind o problemă de interpretare a clauzei arbitrale și de aplicare/validitate a acesteia, raportat la diferențele de redactare ale clauzei din ofertă (anexă), condiții generale și condiții speciale ale contractului, fiind avute în vedere și Ordinul de Ministru nr. 146/2011, H.G. nr. 1405/2010.

În consecință, a apreciat că revine secției de contencios administrativ competența, față de dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Suplimentar, în ceea ce privește competența funcțională, raportat la susținerile părților, Curtea a reținut că, potrivit art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data formulării acțiunii în anulare, 14.03.2022 (versiune valabilă între 30.08.2021 – 20.03.2022): "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul". Iar potrivit art. 55 din aceeași lege, "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)

poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței."

Curtea a reținut că regulile privind competența de soluționare a litigiilor în primă instanță și cale de atac astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 101/2016, au caracter special față de normele generale procedurale referitoare la competența instanțelor judecătorești în materii de drept comun.

Față de principiul general de drept conform căruia specialia generalibus derogant, instanța a reținut că normele mai sus enunțate se aplică cu prioritate doar în cazurile expres prevăzute de normă, fiind însă norme de strictă interpretare.

În acest sens, din interpretarea strictă a dispozițiilor art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, a reținut că această competență specială vizează litigiile desfășurate în primă instanță în cadrul tribunalului ca instanță judecătorească, iar calea de atac prevăzută la art. 55 din același act normativ vizează reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești pronunțată, așadar, tot de o instanță judecătorească.

Așa fiind, nu prezintă relevanță la momentul soluționării excepției de necompetență funcțională, obiectul litigiului arbitral, respectiv dacă este litigiu privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire sau unul privind executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică.

Ceea ce este relevant este dacă, în prezenta cauză, instanța este învestită cu o cale de atac pronunțată împotriva unei hotărâri judecătorești stricto sensu, respectiv o hotărâre pronunțată de un tribunal.

Or, având în vedere că prezenta cauză este o acțiune în anularea unei hotărâri arbitrale parțiale, pronunțate de un Tribunal arbitral, Curtea a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1)

și art. 55 din Legea nr. 101/2016, care sunt de strictă interpretare, întrucât acestea nu pot fi extinse și la alte cazuri nereglementate expres, respectiv nu pot fi extinse și asupra unor hotărâri arbitrale pronunțate în litigii arbitrale.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București – secția a V-a Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au fost învestite cu soluționarea acțiunii în anularea unei sentințe arbitrale prin care s-a soluționat un litigiu având ca obiect pretenții decurgând din executarea contractului de achiziție publică semnat între părțile litigante la 23.04.2014, în legătură cu proiectarea și construcția autostrăzii Sebeș – Turda lot x km 41+250-km 53+700 (pct. 10 din Hotărârea arbitrală parțială din 15.02.2022).

Potrivit art. 24 C. proc. civ. "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", iar art. 25 alin. (1) din același cod stabilește că "1 Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Trebuie menționat că, potrivit regulii care guvernează procesul civil referitor la aplicarea în timp a normelor de drept procesual civil, menționată de art. 24 din C. proc. civ., faza judecății în întregul ei este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia.

Totodată, dispozițiile art. 541 C. proc. civ. prevăd că arbitrajul este o jurisdicție alternativă având caracter privat, iar dispozițiile art. 571 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă.

Înalta Curte reține că, în condițiile în care, potrivit art. 608 și urm. C. proc. civ., prin acțiunea în anulare se exercită un control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale, trebuie avute în vedere normele procedurale de la data învestirii instanței arbitrale. În acest sens sunt dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora, "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Având în vedere obiectul cererii deduse judecății tribunalului arbitral, respectiv pretenții decurgând din executarea unui contract de achiziții publice, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, forma în vigoare la data sesizării instanței arbitrale, 03.02.2020 (capitolul II pct. 31 din Hotărârea arbitrală parțială din 15.02.2022 - dosar Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal).

În raport cu aceste elemente, instanța supremă reține că, determinarea competenței materiale procesuale a secției sau completului din cadrul curții de apel este derivată din cea prevăzută de lege pentru judecata în primă instanță, iar în cauză, în temeiul art. 613 alin. (1) C. proc. civ., se realizează raportat la art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016. Așadar, aceasta aparține secției civile specializate în litigii cu profesioniști, dat fiind că dispozițiile evocate dispuneau, în forma în vigoare la 03.02.2020, că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante. (...)".

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția a V-a Civilă.