ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2446/2022

HOTĂRÂRE

16.11.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2446/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23 august 2022, sub număr de dosar x/2022, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta A., în temeiul art. 608 alin. (1) lit. h) și art. 612 C. proc. civ., acțiune în anularea deciziei arbitrale finale din 18 iulie 2022 pronunțată de Tribunalul Arbitral în dosarul arbitral nr. x/MHM/HBH înregistrat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațional de la Paris, prin care a solicitat: suspendarea executării deciziei arbitrale atacate până la soluționarea acțiunii în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 612 C. proc. civ. admiterea acțiunii în anulare și desființarea deciziei arbitrale; rejudecarea pe fond a cererii arbitrale și respingerea ca prescrisă/neîntemeiată a cererii arbitrale formulate de reclamanta A., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea pronunțată la data de 05 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, invocată din oficiu și a transpus cauza spre competentă soluționare uneia dintre secțiile civile (litigii cu profesioniști) din cadrul Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

În prezenta cauză, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anularea unei decizii arbitrale prin care s-a soluționat un litigiu având ca obiect pretenții decurgând din executarea unui contract de achiziții publice, respectiv cu solicitarea de suspendare a executării deciziei arbitrale.

În raport de obiectul cererii, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 610 din C. proc. civ. și art. 613 alin. (1) din același cod.

De asemenea, fiind în prezența unui litigiu care decurge din executarea unor contracte administrative, sub aspectul competenței de soluționare, în speță s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data sesizării instanței, conform cărora "(11) Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Raportând obiectul cauzei la aceste dispoziții legale, reținând că în primă instanță era competentă să soluționeze acțiunea secția civilă a tribunalului, instanța a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 613 din C. proc. civ., competența de soluționare a acțiunii în anulare aparține unui complet din cadrul secției civile a Curții de Apel București, specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniștii.

La data de 21 septembrie 2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a - V- a Civilă sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 82 din 28 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției a V-a Civilă invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la ICCJ secția Civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 610 C. proc. civ., competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul, în raport de aceste dispoziții legale, rezultând că revine curții de apel competența materială de soluționare a cauzei, urmând a fi determinată în continuare competența funcțională a acestei instanțe, competente să soluționeze cauza.

În cadrul acestui demers, instanța a reținut că trebuie pornit de la stabilirea momentului care marchează începutul prezentului litigiu și în raport de data astfel stabilită trebuie observată forma în vigoare a Legii nr. 101/2016, având în vedere faptul că prin Legea nr. 212/2018 au fost introduse noi prevederi legale referitoare la instanțele competente să soluționeze procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative.

După redarea dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. și art. 25 alin. (1) din același cod, referitor la procedura arbitrală, instanța a reținut că art. 541 C. proc. civ. stabilește că arbitrajul este o jurisdicție alternativă având caracter privat, iar art. 571 alin. (1) C. proc. civ. prevede că tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă.

În raport de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că dreptul litigios este dedus judecății din momentul sesizării tribunalului arbitral, acesta având competența să statueze în fapt și în drept asupra pretențiilor și să dea o dezlegare acestora, reprezentând data de începere a procesului. Că aceasta este interpretarea corectă rezultă și din prevederile art. 601 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că "tribunalul arbitral soluționează litigiul", precum și din faptul că acțiunea în anularea este reglementată de art. 608 și urm. C. proc. civ. ca o cale de atac împotriva hotărârii arbitrale. Or, momentul de început al oricărui litigiu este reprezentat de data la care este sesizată instanța de judecată sau, după caz, tribunalul arbitral, competent să se pronunțe în primă instanță, iar nu în raport de data înregistrării căii de atac.

Așadar, această regulă se aplică și în cazul introducerii unei acțiuni în anularea unei hotărâri arbitrale, întrucât nici în acest caz procesul nu începe la data înregistrării căii de atac, așa cum acest moment nu este avut în vedere pentru desemnarea începerii procesului nici în cazul înregistrării căilor de atac ordinare și extraordinare de atac prevăzute de C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunțate în primul grad de jurisdicție de către instanțele de judecată.

De vreme ce, în prezenta cauză, tribunalul arbitral a fost sesizat la data de 16.03.2018, rezultă că în stabilirea secției competente funcțional să soluționeze litigiu trebuie avute în vedere prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la acea dată (16.03.2018), conform cărora procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții public.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au fost învestite cu soluționarea acțiunii în anularea unei decizii arbitrale prin care s-a soluționat un litigiu având ca obiect pretenții decurgând din executarea unui contract de achiziții publice, respectiv cu solicitarea de suspendare a executării deciziei arbitrale.

Potrivit art. 24 C. proc. civ. "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", iar art. 25 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că "(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

Trebuie menționat că potrivit regulii care guvernează procesul civil referitor la aplicarea în timp a normelor de drept procesual civil, menționată de art. 24 din C. proc. civ., faza judecății în întregul ei este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia.

Totodată, dispozițiile art. 541 C. proc. civ. prevăd că arbitrajul este o jurisdicție alternativă având caracter privat, iar art. 571 alin. (1) C. proc. civ. prevede că tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă.

Înalta Curte reține că, în condițiile în care, potrivit art. 608 și urm. C. proc. civ., prin acțiunea în anulare se exercită un control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale, trebuie avute în vedere normele procedurale de la data învestirii instanței arbitrale.

Având în vedere obiectul cererii deduse judecății tribunalului arbitral, respectiv pretenții decurgând din executarea unui contract de achiziții publice, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data sesizării instanței menționate, 16.03.2018.

Conform acestor dispoziții legale, procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții public.

În considerarea celor ce preced, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.