ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 29 februarie 2024
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 februarie 2017 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei ANRSPS- Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, Unitatea Teritorială 515 București, la ridicarea cantității de 143.949.149,231 kg de minereu de fier, mai puțin cantitatea de 1.346,197 tone, precum și la plata sumei de 10.000,00 RON/lunar, începând cu data formulării acțiunii, și a dobânzii legale, până la ridicarea întregii cantități de minereu de fier.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 877, art. 1349, art. 1357, art. 1359 și art. 1531 și urm. C. civ.
Prin cererea modificatoare, depusă la 17 februarie 2017, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON/lună începând cu data introducerii acțiunii, 01.02.2017, și a precizat că va solicita pe cale separată dobânda legală.
Prin sentința civilă nr. 912 din 03.07.2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-au respins excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate.
De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată și a fost obligată aceasta la plata către pârâtă a sumei de 147.495 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariile experților.
Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea în parte a acțiunii formulate și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.00 RON/lună, începând cu data formulării acțiunii.
La data de 25 ianuarie 2022 au fost înregistrate concluziile scrise depuse de către apelanta A. S.R.L., prin care, în baza în baza art. 406 pct. 5 C. proc. civ., s-a menționat că renunță la judecata cu privire la primul capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei de a-și ridica de pe terenul proprietatea acesteia a materialelor depozitate ce împiedicau folosința terenului.
Prin decizia civilă 881A din 31 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat că nu poate fi reanalizată excepția autorității de lucru judecat în lipsa exercitării unei căi de atac sub acest aspect.
A fost admis apelul formulat de reclamantă și s-a luat act de renunțarea acesteia la judecata primului capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la ridicarea minereului de fier și, în consecință, a fost anulată în parte sentința civilă atacată în ceea ce privește respingerea acestui capăt de cerere.
S-a menținut, în rest, sentința civilă atacată.
S-a respins cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente apelului.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată, aceleiași instanțe.
În motivarea recursului recurenta susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
În acest sens, recurenta a menționat că prin adresa din 2015 emisă de societatea B. S.R.L. Călan s-a comunicat că aceasta a luat de la intimata-pârâtă doar o cantitate din cea contractată de minereu de fier, întrucât contractul a fost reziliat în condițiile și cu efectele prevăzute la art. 1550 și urm. C. civ.
Mai mult, apreciază recurenta că obligațiile din contractul sinalagmatic au fost supuse prescripției extinctive și ca atare, acestea nu mai trebuiau executate, devenind imperfecte, iar, pe de altă parte, părțile din acel contract nu au mai insistat în executarea lor, renunțând la executarea obligațiilor contractuale.
Potrivit recurentei, prin neridicarea bunurilor pârâtei de pe terenul recurentei i-a fost cauzat un prejudiciu constând în lipsa de folosință a terenului, cu încălcarea prevederilor art. 555 C. civ.
Dosarul fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 11 mai 2023, sub nr. x/2017.
Prin întâmpinarea înregistrată la 19 iunie 2023, pârâta ANRSPS- Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, Unitatea Teritorială 515 București a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 10 iulie 2023, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 5 octombrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
La 18 octombrie 2023 intimata ANRSPS- Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, Unitatea Teritorială 515 București a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare.
De asemenea, la 23 octombrie 2023, recurenta A. S.R.L. a depus punct de vedere, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 29 februarie 2024.
La termenul din 29 februarie 2024, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimată, și a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.
Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.
În cauză, se constată că recurenta nu a indicat în cuprinsul memoriului de recurs niciun motiv de casare, ci ulterior, prin punctul de vedere la raportul întocmit privind admisibilitatea în principiu a recursului a arătat că motivul de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este invocat formal de recurenta-reclamantă.
În justificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv a existenței faptei ilicite a intimatei-pârâte constând în depozitarea fără drept a minereului de fier pe terenul recurentei, aceasta susține că intimata-pârâtă a reintrat în proprietatea minereului prin rezoluțiunea/rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13.03.2012 încheiat între aceasta și societatea B. S.R.L., în condițiile și cu efectele prevăzute de dispozițiile art. 1550 și urm. C. civ.
Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că aspectele dezlegate de prima instanță privind rezilierea sau rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13.03.2012, anularea sau constatarea nulității acestuia ori existența unei alte cauze care să determine reintrarea minereului de fier nelivrat în proprietatea intimatei-pârâte, precum și cele referitoare la faptul că nu s-a dovedit depozitarea unor noi cantități de minereu de fier după încheierea contractului, nu au fost contestate pe calea apelului promovat de reclamantă, întrând astfel în autoritatea de lucru judecat.
Așadar, recurenta nu mai poate critica în calea extraordinară a recursului aceste aspecte privind rezoluțiunea/rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13.03.2012 încheiat între intimata-pârâtă și societatea B. S.R.L. pentru a dovedi depozitarea fără drept de către intimată a minereului de fier pe terenul proprietatea recurentei.
Mai mult, Înalta Curte reține că aceste critici privind reintrarea minereului de fier în proprietatea intimatei-pârâte prin rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, fiind invocate direct în recurs, fără a fi relevate în calea de atac a apelului, încălcă dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.
Dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă o aplicare a principiului înscris în art. 459 alin. (1) din același cod, conform căruia o cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată omisso medio, nefiind nici cazul unei excepții de la această regulă în cauză.
Prin urmare, aceste critici privind calitatea de proprietar a minereului de fier nu vor fi analizate.
De asemenea, nu pot fi analizate nici criticile privind existența faptei licite constând depozitarea de către intimata-pârâtă, fără drept, a minereului de fier și încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 555 C. civ. prin lipsirea de folosința terenului.
Sub acest aspect, recurenta-reclamantă susține că s-a dovedit ocuparea fără drept a terenului cu minereul de fier aparținând intimatei, întrucât din expertizele administrate în cauză s-a constatat că nu poate fi ridicat depozitul de minereu de fier de pe terenul recurentei-reclamante. Totodată, s-a menționat că ultima expertiză administrată în cauză, prin care s-a constatat că pe terenul recurentei nu mai există decât aproximativ 50 de tone de minereu de fier, nu este relevantă în cauză.
De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat și adresa din 2015 a societății B. S.R.L., prin care se comunica că doar o parte din depozitul de minereu a fost ridicat de această societate.
Înalta Curte constată că prin aceste critici recurenta solicită reaprecierea probatoriului administrat de instanțele de fond pentru dovedirea existenței pe terenul recurentei-reclamante a unui depozit de minereu de fier aparținând intimatei-pârâte și stabilirea unei alte situații de fapt, în sensul că recurenta-reclamantă a fost lipsită de folosința terenului prin fapta intimatei-pârâte de a depozita fără drept minereul de fier pe acesta.
Drept urmare, aceste critici nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, a căror verificare excedează limitele recursului, așa cum sunt ele stabilite de primul alineat al art. 488 din C. proc. civ.
În considerarea celor prezentate, criticile invocate de recurentă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea motivelor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod, de strictă interpretare și aplicare.
În consecință, întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.
În alți termeni, se reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
În consecință, se reține că sunt întemeiate apărările formulate de intimata ANRSPS- Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, Unitatea Teritorială 515 București, prin întâmpinare, privind nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât se constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.
Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 881 A din 31 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 881 A din 31 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.