ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1889/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 29 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 373.953,46 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, în temeiul contractului nr. x din 6 aprilie 2010, conform facturilor x, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 și art. 1073 C. civ. și art. 194 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2163/2015 din 2 septembrie 2015, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 7159 din 10 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B.; a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 91.200 RON, în temeiul contractului nr. x din 6 aprilie 2010; a compensat cheltuielile de judecată; a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 2074/2017 din 25 mai 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind completarea dispozitivului sentinței primei instanțe.

Prin încheierea din 25 mai 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea formulată de aceeași petentă privind îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 7159 din 10 noiembrie 2016 a aceluiași tribunal.

Împotriva încheierii din 25 mai 2017 și a sentințelor pronunțate de Tribunalul București, A. S.R.L. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 785/2018 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2074/2017 din 25 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă; a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 7159 din 10 noiembrie 2016 și a încheierii din 25 mai 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și a schimbat în parte sentința și încheierea atacate în sensul că: a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale, în sensul că a trecut suma de 126.804,44 RON în loc de 91.200 RON; a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 234.068,6 RON, reprezentând diferența din contravaloarea facturilor nr. x și nr. 47 pentru activitatea de bază; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.754,67 RON; a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și încheierii atacate; a obligat-o pe intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.893,18 RON.

Împotriva deciziei instanței de apel, B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, precum și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare la 18 octombrie 2018, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 mai 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar conform art. 24 alin. (2) teza I din același act normativ, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON".

Totodată, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, prin adresa comunicată la 4 septembrie 2018, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursurilor, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.706,87 RON, sub sancțiunea anulării recursului .

Totodată, în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a consemnat că recursul este netimbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.706,87 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reprezentantul recurentei-pârâte primind, sub semnătură, raportul la 29 mai 2019 .

Prin urmare, recurenta-pârâtă a luat cunoștință de obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, sub sancțiunea anulării recursului.

Având în vedere că recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 785/2018 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cu privire la cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 785/2018 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.