ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1235-1239, art. 1246 și urm., art. 1650-1672 C. civ., Legea 292004 și Regulamentul ASF nr. 1/2006.

Prin sentința civilă nr. 846 din 30.03.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâta B. S.R.L. a formulat apel incident, prin care a solicitat, în principal, admiterea apelului incident și respingerea cererii ca fiind prescrisă, iar, în subsidiar, admiterea apelului incident și respingerea cererii de chemare în judecată ca efect al admiterii excepției inadmisibilității. În al doilea subsidiar, pârâta a solicitat admiterea apelului incident și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, întrucât este aplicabil principiul "nemo auditur propriam trupitudinem allegans" .

Prin decizia civilă nr. 1764/2022 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, au fost respinse apelurile declarate de reclamanta A. S.A. și pârâta B. S.R.L.

Cu titlu prealabil, recurenta a precizat că hotărârea recurată nu a fost comunicată la sediul procesual ales, conform prevederilor art. 158 C. proc. civ. și nici la sediul societății, potrivit art. 155 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, hotărârea instanței de apel a fost comunicată în mod greșit la sediul administratorului judiciar E., deși societatea a ieșit din procedura insolvenței potrivit deciziei civile nr. 448/2022 din 14.12.2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2022, astfel că trebuia comunicată la sediul procedural ales din Galați, str. x, cam. 211, județ Galați, persoana însărcinată cu primirea corespondentei fiind F..

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 158 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, toate comunicările se vor face la domiciliul ales, însă în mod greșit instanța de apel a dispus comunicarea deciziei la sediul administratorului judiciar, deși acesta nu mai reprezenta legal societatea.

În subsidiar, recurenta susține că oricum hotărârea trebuia comunicată în principal la sediul acesteia, comunicarea la sediul administratorului judiciar fiind una suplimentară.

În concluzie, recurenta apreciază că hotărârea nu i-a fost comunicată legal în vederea exercitării căii de atac.

Totodată, recurenta arată că a luat cunoștință de decizia din apel la data de 16 iunie 2023, data la care a fost consultat dosarul în arhiva tribunalului București.

În opinia recurentei, termenul de exercitare a căii de atac a recursului a început să curgă de la data de 16 iunie 2023, solicitând, în temeiul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., repunerea în termenul de exercitare a căii de atac întrucât a fost împiedicată să formuleze recurs prin necomunicarea hotărârii la sediul procesual ales.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a relevat încălcarea prevederilor art. 1237 C. civ., deoarece instanța de apel a analizat ut singuli tranzacția pe piața de capital, fără a lua în calcul contractele de împrumut subsecvente, prin care banii au fost virați dintr-o firmă în alta pentru a ajunge în cele din urma înapoi la broker.

În aprecierea recurentei, fiecare din aceste tranzacții, privită în mod individual, apare ca fiind legală, însă analizate în ansamblul lor și în funcție de scopul urmărit de părți, respectiv transferul unor acțiuni pe piața de capital, fără plata prețului (plata simulata a prețului), rezultă frauda la lege.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat în mod complet și în ansamblu toate operațiunile prin care a fost transferat înapoi prețul acțiunilor la G..

În continuare, se arată că instanța de apel a analizat sumar critica privind contradictorialitatea considerentelor hotărârii primei instanțe.

Se mai arată că instanța de apel în mod greșit și-a fundamentat decizia pe Dispoziția de măsuri nr. 5 din 26.03.2009, emisă de CNVM, prin care s-ar permite brokerului să folosească banii unui client pentru a efectua tranzacții în numele altui client, întrucât prin această dispoziție se prevede posibilitatea folosirii fondurilor în scopul garantării tranzacțiilor.

Recurenta consideră că, în mod nelegal, instanța de fond a reținut că nu a fost dovedită încălcarea prevederilor art. 1225 și art. 1236 C. civ., nefiind probată lipsa intenției de împrumuta suma de bani.

Prin întâmpinarea înregistrată la 20 octombrie 2023, intimata - pârâtă B. S.R.L. a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea excepțiilor și înlăturarea apărărilor intimatei - pârâte.

I. Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Analizând cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului, Înalta Curte constată că, în realitate, recurenta contestă valabilitatea procedurii de comunicare a deciziei recurate, susținând că au fost încălcate prevederile art. 155 și art. 158 C. proc. civ., privind comunicarea la sediul social și la sediul ales.

Sub acest aspect, Înalta Curte subliniază faptul că nevalabilitatea actului de procedură al comunicării hotărârii atacate este incompatibilă cu repunerea în termen, pentru că, în situația în care actul de procedură al comunicării hotărârii judecătorești este lovit de nulitate, cum se pretinde în cazul de față, acesta nu are aptitudinea de a declanșa în mod valabil curgerea termenului de declarare a recursului, consecința fiind că partea este în termenul legal de formulare a căii extraordinare de atac, în absența unei comunicări valabile a hotărârii instanței de apel.

Prin urmare, motivele ce fundamentează cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac a recursului constituie, în realitate, argumente care susțin nevalabilitatea procedurii de comunicare a deciziei din apel.

Verificând temeinicia argumentelor invocate, Înalta Curte reține că momentul curgerii termenului de recurs este marcat de comunicarea actului de procedură reprezentat de hotărârea judecătorească. Legiuitorul a reglementat, cu titlu general, faptul că termenele procedurale încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel (art. 184 alin. (1) C. proc. civ.), dispozițiile cu caracter general regăsindu-se și în materia căilor de atac. În acest sens, dreptul de a exercita calea de atac a recursului se naște, ca regulă, de la comunicarea hotărârii judecătorești (art. 485 alin. (1) C. proc. civ.) dacă legea nu prevede altfel.

Referitor la modalitatea în care s-a efectuat comunicarea deciziei din apel, recurenta a susținut nevalabilitatea procedurii, pe motiv că ar fi fost comunicată la sediul administratorului judiciar, în condițiile în care acesta nu mai reprezenta societatea, și nu la sediul procedural ales din Galați, str. x, cam. 211, județ Galați, cu indicarea persoanei însărcinate cu primirea corespondentei - F., în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ.

În subsidiar, recurenta a învederat și faptul că hotărârea nu a fost comunicată nici măcar la sediul social din Galați, str. x, camera nr. 3, județ Galați, potrivit art. 155 C. proc. civ.

Verificând actele dosarului, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta și-a ales locul comunicării actelor de procedură la adresa din județ Galați, persoana însărcinată cu primirea corespondentei fiind F..

La data de 21 aprilie 2022, în cursul judecării apelului, împotriva reclamantei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu E..

În ce privește procedura de comunicare a deciziei pronunțate în apel, Înalta Curte constată că aceasta s-a efectuat la sediul ales indicat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ., potrivit cărora dacă destinatarul refuză să primească citația sau actul de procedură ori este absent, acestea se vor depune în cutia poștală, iar în situația în care acesta lipsește, se va afișa pe ușa destinatarului o înștiințare cu mențiunile prevăzute la art. 163 alin (3) lit. f) și g) C. proc. civ.. În acest sens, se va întocmi un proces-verbal care va cuprinde împrejurările evocate mai sus și mențiunile prevăzute la art. 164 C. proc. civ.

Astfel, potrivit mențiunilor din procesul-verbal aflat la fila nr. x din volumul II al dosarului, întocmit de către factorul poștal însărcinat cu comunicarea deciziei din apel, rezultă că la data de 14.12.2018, întrucât la sediul procesual ales din Galați, str. x, cam. 211, județ Galați nu a fost găsită nicio persoană și în lipsa cutiei poștale, a fost afișată înștiințarea care cuprindea invitația adresată reclamantei, de a se prezenta în termen de 7 zile la sediul Primăriei Municipiului Galați pentru ridicarea corespondenței.

Așadar, critica privind necomunicarea deciziei recurate la sediul ales din Galați, str. x, cam. 211, județ Galați, nu este fondată, întrucât din procesul-verbal aflat la fila nr. x din volumul II al dosarului de apel rezultă contrariul, factorul poștal deplasându-se la sediul procesual ales de reclamantă.

În ce privește critica referitoare la nerespectarea procedurii de comunicare a deciziei la sediul procesual ales, prin persoana anume însărcinată cu primirea documentelor, potrivit art. 158 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este nefondată.

În primul rând, se reține că factorul poștal nu a găsit la domiciliul procesual ales persoana însărcinată cu primirea corespondenței și nicio altă persoană, astfel că a urmat procedura de comunicare prevăzută de art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ.

În aceste condiții, lipsa menționării persoanei desemnate cu primirea actelor de procedură în cuprinsul procesului-verbal întocmit potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (5) C. proc. civ., nu a impietat asupra procedurii de comunicare a hotărârii, în condițiile în care factorul poștal nu a găsit la sediul procesual ales nicio persoană.

Mai mult, recurenta-reclamantă nu făcut dovada deplasării la sediul Primăriei Galați și a imposibilității de comunicare pentru lipsa mențiunii privind persoana însărcinată cu primirea corespondenței, pentru a se putea susține o eventuală vătămare a acesteia.

Se va avea în vedere că mențiunea eronată referitoare la persoana însărcinată cu primirea corespondenței din cuprinsul procesului-verbal nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, potrivit art. 164 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât o eventuală nulitate a actului de procedură intervine doar în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., respectiv dacă se dovedește că nerespectarea cerinței legale a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Prin urmare, menționarea în cuprinsul procesului-verbal a administratorului judiciar desemnat pentru apelanta reclamantă, și nu a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură nu atrage neregularitatea procedurii de comunicare a deciziei din apel, raportat la modalitatea concretă în care aceasta a avut loc.

Nu poate fi primită nici critica recurentei privind necomunicarea hotărârii la sediul social din Galați, str. x, camera nr. 3, județ Galați, potrivit art. 155 C. proc. civ., întrucât în caz de alegere a sediului în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., comunicarea actelor de procedură se va face doar la adresa indicată în acest scop, nu și la sediul social.

Or, din actele dosarului, respectiv din procesul-verbal aflat la fila nr. x din volumul II al dosarului de apel rezultă, cum s-a arătat deja, că factorul poștal s-a deplasat la sediul ales de recurenta-reclamantă.

În consecință, argumentele recurentei-reclamante privind nevalabilitatea procedurii de comunicare a deciziei pronunțate în apel nu sunt întemeiate, întrucât comunicarea s-a efectuat la sediul ales, cu respectarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 158 și art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ.

Constatând valabilitatea procedurii de comunicare a deciziei recurate, Înalta Curte urmează a analiza cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului formulată de reclamantă în temeiul art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ. "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Această normă de procedură stabilește cerințele cumulative pe care trebuie să le îndeplinească cererea de repunere în termen, și anume: nerespectarea de către parte a unui termen procedural, existența unor motive temeinic justificate, ce trebuie dovedite, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen, formularea cererii de repunere în termen și îndeplinirea actului de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, ori, în cazul exercitării căii de atac, în termenul de declarare al acesteia.

Prima condiție, privind nerespectarea termenului procedural, este îndeplinită, întrucât reclamanta A. S.A. a declarat recurs la 13.07.2023, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Cerința privind existența unor motive temeinic justificate, care să fi împiedicat partea să-și exercite dreptul în termenul defipt de lege, nu este îndeplinită, deoarece recurenta nu a evidențiat în cadrul cererii sale o împrejurare mai presus de voința ei, așa cum impune legiuitorul, care să conducă la repunerea acesteia în termenul de declarare a recursului.

Necomunicarea la domiciliul ales, relevată de recurentă, nu reprezintă un motiv temeinic justificat, ci un aspect privind valabilitatea comunicării hotărârii judecătorești, chestiune care a fost tranșată prin considerentele precedente.

În consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile cumulative ale repunerii în termen, prevăzute la art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului formulată de recurentă.

II. Examinând excepția tardivității recursului invocată de intimata - pârâtă B. S.R.L., în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Textul de lege anterior evocat stabilește că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar conform art. 10 din același cod, "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător(...)".

În cauză, procedura de comunicare a deciziei recurate de la sediul ales s-a efectuat potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (3) lit. f) C. proc. civ., termenul de comunicare a actului de procedură considerându-se împlinit, în situația în care destinatarul nu se prezintă, fără motive temeinice, pentru ridicarea corespondenței, la expirarea duratei de 7 zile de la afișarea înștiințării, conform art. 163 alin. (3) lit. g) C. proc. civ.

Prin urmare, înștiințarea pentru ridicarea actului de procedură fiind afișată la 14 decembrie 2022, potrivit filei nr. 83 din volumul II al dosarului de apel, termenul de comunicare a deciziei recurate s-a împlinit la expirarea celor 7 zile, respectiv la 22 decembrie 2022, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

În condițiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 23 decembrie 2022, rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 22 ianuarie 2023, zi nelucrătoare, astfel că potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare, respectiv 25 ianuarie 2023.

În cauză, Înalta Curte constată că recurenta a înregistrat calea extraordinară de atac în data de 13 iulie 2023, potrivit filei nr. 4 din dosarul de recurs, fiind depășit cu mult termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate.

Prin urmare, având în vedere că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speță devine incidentă sancțiunea prevăzută la art. 185 alin. (1) C. proc. civ., consecința fiind aceea a respingerii ca tardiv a recursului.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) și art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1764/2022 din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă.

Referitor la cererea intimatei B. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziție legală, aplicabilă și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de reclamanta A. S.A.

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1764/2022 din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.