ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1270, art. 1272 alin. (1), art. 1350 și art. 1527 C. civ., precum și contractele de lucrări nr. x din 08.05.2019, nr. x din 08.05.2019 și nr. x din 08.05.2019.

La data de 27.11.2020, reclamantul a formulat precizări, prin care a arătat că înțelege să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Totodată, a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016.

De asemenea, la data de 09.04.2021, reclamantul a depus la dosar precizări, prin care a invocat dreptul de a solicita garanția lucrărilor contra viciilor aparente sau lipsei aparente a calității lucrărilor.

Prin sentința civilă nr. 3813 din 27.04.2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Galați.

La 11.01.2022, reclamantul a depus precizări prin care a arătat ce deficiențe urmează a fi remediate.

Prin sentința civilă nr. 60 din 17.03.2022, Tribunalul Galați – secția a II-a civilă a respins ca nefondată excepția nulității acțiunii și a respins ca nefondată acțiunea.

Totodată, a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 3.450 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 199/A din 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

În motivare, recurentul a prezentat situația de fapt și a susținut că executantul nu a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile referitoare la calitatea lucrărilor, ignorând solicitările de remediere a deficiențelor constatate.

Recurentul a mai arătat că intimata nu a constituit garanția de bună execuție și a solicitat obligarea acesteia la plata unui procent de 20% din valoarea contractului, potrivit cap. VI din contract și art. 39-41 din H.G. nr. 395/2016.

Prin întâmpinarea înregistrată la 28 septembrie 2023, intimata – pârâtă A. S.R.L. a invocat excepțiile inadmisibilității recursului în temeiul dispozițiilor art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 și a nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Cauza a fost înregistrată la 25 august 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 3 noiembrie 2023, s-a fixat termen de judecată la 29 februarie 2024.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată, urmând a respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Galați a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la remedierea deficiențelor ca urmare a finalizării lucrărilor de reparare și igienizare a unor posturi de poliție, în temeiul obligației de garanție prevăzute în contractele de lucrări nr. x din 08.05.2019, nr. x din 08.05.2019 și nr. x din 08.05.2019.

Înalta Curte constată că pretențiile reclamantului, în calitate de autoritate contractantă, decurg din executarea unui contract de achiziție publică, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 15 octombrie 2020, potrivit art. 27 C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor" și "prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor de achiziție publică pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conține mențiunea greșită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 15 octombrie 2020, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de reclamant, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziție publică, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Galați împotriva deciziei civile nr. 199/A din 14 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a civilă.

Referitor la cererea intimatei A. S.R.L. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs, Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 3.000 RON, respectiv factura fiscală nr. x din 31.01.2024 emisă de Cabinet avocat B. și extrasul emis de C. din 23.02.2024.

În consecință, constatând că recurentului i-a fost respinsă calea extraordinară de atac și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente acestei etape procesuale, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentului la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Galați împotriva deciziei civile nr. 199/A din 14 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte A. S.R.L. suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.