ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2024

HOTĂRÂRE

17.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 aprilie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. x/2023, reclamanții A., merceolog, B., muncitor, și C., muncitor, toți desfășurând activitate în cadrul Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să recalculeze indemnizația pentru concediul de odihna pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, pentru viitor, cu luarea în calcul a indemnizației de hrană, să plătească reclamanților diferențele dintre sumele de bani reprezentând indemnizația de concediu încasată si cea cuvenita după recalcularea prin includerea în calculul indemnizației de concediu a indemnizației de hrană, sumele să fie actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, de la data scadenței drepturilor salariale și până la data plății integrale a sumelor datorate.

La termenul de la 8 iunie 2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1222 din aceeași dată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În esență, Tribunalul Dâmbovița a reținut că reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unui conflict de muncă, aceștia având calitatea de angajați ai Tribunalului Dâmbovița, care are calitatea de pârât. Față de dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., s-a constatat că instanța competentă este Tribunalul Argeș, aflată în raza Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Ploiești, din a cărei circumscripție teritorială face parte Tribunalul Dâmbovița.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La termenul de la 29 noiembrie 2023, Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 4647 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către instanța supremă, în vederea soluționării acestuia, și a suspendat judecata cauzei.

În esență, Tribunalul Argeș a reținut că reclamanții, care își desfășoară activitatea ca muncitori și respectiv, merceolog, în cadrul Tribunalului Dâmbovița au solicitat obligarea pârâților Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești la recalcularea indemnizației pentru concediul de odihna pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, pentru viitor. A mai reținut că incidența art. 127 C. proc. civ. se rezumă la calitatea de pârât a instanței de judecată, care nu a invocat excepția necompetenței teritoriale. Față de dispozițiile art. 269 Codul muncii și în absența invocării excepției necompetenței de către Tribunalul Dâmbovița, instanța a apreciat că aceasta nu putea fi invocată din oficiu și că alegerea de competență a reclamanților are prioritate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă și Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu judecarea unui litigiu de muncă, având ca obiect drepturi bănești de natură salarială, solicitate de reclamanți, angajați ai Tribunalului Dâmbovița, care este instanța inițial sesizată cu soluționarea cauzei și deține și calitatea de pârât.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care părțile sunt judecători sau instanțe de judecată, fie că au calitatea de reclamanți sau de pârâți.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător și care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, competența facultativă are caracter de noutate în legislația procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării procesului civil (la care se putea apela în temeiul vechii reglementări), legea creând un drept al părții de a proceda la alegerea unei alte instanțe pentru soluționarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanțe superioare spre a se pronunța asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și de obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".

Prin dispozitivul aceleiași decizii a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluție care a fost reflectată în alin. (2)

al art. 127 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Dâmbovița, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, astfel că instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Argeș, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Dâmbovița și care se află în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Ploiești.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.