ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 254/2025

HOTĂRÂRE

06.02.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 254/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 6 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția Civilă la 12 aprilie 2023 sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Dâmbovița, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Vrancea, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat instanței să se dispună:

- recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 09.04.2015 (corespunzător perioadei în care fiecare dintre reclamanți au ocupat funcții de conducere) și, în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, fără limitarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, luând în considerare următorii coeficienți de multiplicare: ….

1) pentru reclamanta A. - judecător cu funcție de conducere respectiv: perioada 09.04.2015 - 15.07.2016 președinte de secție Curtea de Apel București: coeficient de multiplicare 21,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), perioada 15.07.2016 01.07.2019 vicepreședinte al Curții de Apel București: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adjunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), perioada 01.07.2019 - 01.01.2023 președinte al Curții de Apel București: coeficient de multiplicare 23,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcții de conducere echivalentă (procuror D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

2) pentru reclamanta B. - judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 09.04.2015 - 15.07.2017 președinte de secție Curtea de Apel București: coeficient de multiplicare 21,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); perioada 15.07.2017 - 31.12.2022 vicepreședinte al Curții de Apel București: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adiunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

3) pentru reclamantul C. - judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 02.07.2015 - 11.03.2021 vicepreședinte al Tribunalului Dâmbovița: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adiunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), perioada 12.03.2021 - 31.12.2022 președinte al Tribunalului Dâmbovița: coeficient de multiplicare 23,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcții de conducere echivalentă (procuror D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

4) pentru reclamanta D. - judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 09.04.2015 - 01.04.2023, succesiv, președinte al Judecătoriei Giurgiu/Judecătoriei Zimnicea/Tribunalului Giurgiu: coeficient de multiplicare 23,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

5) pentru reclamanta E. - judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 21.08.2020 prezent vicepreședinte al Tribunalului Giurgiu: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adjunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

6) pentru reclamanta F. - judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 25.09.2020 - prezent președinte de secție Tribunalul Giurgiu: coeficient de multiplicare 21,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

7) pentru reclamantul G. - judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 05.11.2015 - 14.07.2017 președinte de secție Tribunalul Vrancea: coeficient de multiplicare 21,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), 15.07.2017 - 04.01.2021 vicepreședinte al Tribunalului Vrancea: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adjunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), perioada 05.01.2021 - 15.08.2022 și perioada 13.12.2022 - prezent președinte al Tribunalului Vrancea: coeficient de multiplicare 23,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcții de conducere echivalentă (procuror șef) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferență salarială rezultată dintre noua indemnizate de încadrare corespunzătoare coeficienților de multiplicare menționați si fără plafonarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 și indemnizația de încadrare plătită în perioadele menționate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective, astfel:

- pentru reclamanta A. - începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective;

- pentru reclamanta B. - începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective;

- pentru reclamantul C. - începând cu 02.07.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective;

- pentru reclamanta D. - începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective;

- pentru reclamanta E. - începând cu 21.08.2020 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective;

- pentru reclamanta F. - începând cu 25.09.2020 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective;

- pentru reclamantul G. - începând cu 05.11.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 374 din 6 martie 2024 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanți A., B., C., D., E., F. și G., în favoarea Tribunalului Argeș, reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la 25 iunie 2024, urmare disjungerii din dosarul nr. x/2023 a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul C., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Dâmbovița și cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a solicitat:

- recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, pentru perioada 02.07.2015-11.03.2021 când a ocupat funcția de vicepreședinte al Tribunalului Dâmbovița: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adiunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006),

- obligarea pârâtului începând cu 02.07.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2359/2024 din 25 iunie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data formulării cererii de chemare în judecată locul de muncă al reclamantului este în București - acesta având calitatea de membru CSM, sens în care, raportat la dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 7360 din 25 noiembrie 2024 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul C., în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, în raport de faptul că domiciliul reclamantului era și este și în prezent în județul Dâmbovița, acesta alegând instanța competentă teritorial încă de la depunerea cererii după criteriul domiciliului, primul dintre cele prevăzute de Codul Muncii în cazul litigiilor de muncă cum este și cel de față.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Dâmbovița s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 13 decembrie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul C., Înalta Curte reține că acesta avea și are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Dâmbovița, activitate suspendată pe durata prezentului mandat de membru în Consiliul Superior al Magistraturii.

Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. din 2010, în forma în vigoare de la data înregistrării prezentei acțiuni, prevăd că "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Astfel, art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un magistrat sau procuror, asistent judiciar ori grefier, în calitate de reclamant ori de pârât.

Conform interpretării obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție statuate în Decizia nr. 7/2016 privind recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., cu privire la interpretarea sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea", în situația în care judecătorul (procurorul/asistentul judiciar/grefierul) are calitatea de reclamant, precum și interpretarea noțiunii de "grefier", raportat la sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea", respectiv dacă aceste norme de drept sunt sau nu incidente și în cazul reclamantului care are calitatea de judecător, în prezent membru al C.S.M., "Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Așadar, rațiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Deoarece în speță locul de muncă al reclamantului la data înregistrării cererii inițiale era la București, respectiv la sediul C.S.M., deci acesta nu mai activa efectiv la Tribunalul Dâmbovița la respectiva dată, iar domiciliul era și este și în prezent în județul Dâmbovița, reclamantul alegând instanța competentă teritorial încă de la depunerea cererii după criteriul domiciliului, primul dintre cele prevăzute de Codul Muncii în cazul litigiilor de muncă, cum este și cel de față, opțiune care se exercită o singură dată, fiind astfel nerelevantă susținerea acestuia după 2 declinări că dorește altfel, instanța supremă apreciază că, în cauză, nu este incident acest articol după calitatea reclamantului.

Acesta nu devine incident nici după calitatea pârâtului, conform alin. (2)

al art. 127 C. proc. civ., deoarece într-o astfel de ipoteză optarea pentru o altă instanță decât cea pârâtă este facultativă, nu imperativă ca în cazul de la alin. (1), iar prin înregistrarea cauzei la aceasta s-a exprimat implicita încredere a reclamantului în imparțialitatea sa, iar odată ce a optat astfel, acesta nu mai poate să revină deoarece dreptul său de opțiune în acest sens s-a epuizat.

În concluzie, având în vedere că la data înregistrării cererii de chemare în judecată reclamantul nu mai activa efectiv la instanța initial investită cu soluționarea acesteia, condiție interpretată astfel de instanța supremă printr-o Decizie obligatorie pentru instanțele de judecată, iar prin depunerea acțiunii la respectiva instanță partea și-a manifestat implicit încrederea în imparțialitatea acesteia, fapt care nu atrage incidența art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte apreciază că instanța inițială este cea competentă teritorial pentru judecarea prezentei cauze, aceasta fiind aleasă după primul dintre criteriile din Codul muncii, respectiv cel al domiciliului reclamantului.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.