ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 41/2024

HOTĂRÂRE

17.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 41/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 29 mai 2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata prejudiciului, evaluat provizoriu la suma de 10.000 RON, rezultat în urma incendiului ce a avut loc la imobilul proprietatea reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 4278 din 28 septembrie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 46.315 RON, împreună cu dobânda legală calculată asupra acestei sume începând cu 29 mai 2017 și până la achitarea efectivă. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.994 RON.

Împotriva sentinței a formulat apel pârâta, iar prin decizia civilă nr. 851/A/2022 din 6 octombrie 2022, Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă a respins apelul și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de la 4 septembrie 2023, Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale procesuale, pe care a admis-o prin încheierea din 18 septembrie 2023 și a declinat competența soluționării recursului în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În esență, Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă a reținut că, față de natura litigiului ce are ca obiect "pretenții", izvorând dintr-un contract încheiat între profesioniști, și față de prevederile Hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, competența aparține secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017*.

La termenul de la 22 noiembrie 2023, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială procesuală a secției în soluționarea recursului, pe care a admis-o prin încheierea din aceeași dată, a declinat competența materială de soluționare a recursului în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă pentru soluționarea acestuia.

În esență, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat că apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost soluționat de secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea. Față de dispozițiile art. 96 pct. 3 C. proc. civ. și de statuările din Decizia nr. 4/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, instanța a reținut că Tribunalul Vâlcea este instanța de apel ce are structuri specializate (secții), iar instanța superioară este Curtea de Apel Pitești, ca instanță de recurs, secția corespunzătoare fiind secția I Civilă, singura competentă material procesual să soluționeze calea de atac exercitată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Pitești – secția I Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că că cele două secții ale aceleiași instanțe, respectiv secția I Civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel Pitești, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o acțiune în pretenții prin care urmează a se stabili contravaloarea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a incendiului survenit și a fi obligată pârâta societatea de asigurare la plata acestuia.

Cererea de chemare în judecată a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, iar apelul declarat de pârâtă a fost soluționat de Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă.

Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost înregistrat inițial pe rolul Curții de Apel Pitești – secția I Civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 C. proc. civ., în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorie, competența funcțională de soluționare a apelului revine tribunalului. Conform prevederilor art. 96 pct. 3 din același cod, curțile de apel soluționează recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Înalta Curte, plecând de la statuările cuprinse în Decizia nr. 17/2018, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei nu mai este posibilă ulterior primului termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, a analizat recursul în interesul legii promovat de Curtea de Apel Galați cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și 136 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 4/2023, Înalta Curte a stabilit astfel: "competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac."

În considerentele aceleiași decizii s-a reținut "competența instanței de apel ori de recurs este una derivată din competența primei instanțe sau, după caz, a instanței de apel care a judecat efectiv procesul." În dezvoltarea acestui raționament, instanța supremă a statuat că în ipoteză învestirii instanței de control judiciar "cu soluționarea căii de atac promovate împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond specializate, verificările asupra competenței materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în fața acestei instanțe, când părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanței de control judiciar."

În speță, Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă este instanța de control judiciar învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel care a judecat în formațiune specializată.

Astfel, în stadiul procesual al apelului, dosarul a fost soluționat de secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea, fără a se ridica problema unei eventuale necompetențe și declinări în favoarea secției a II-a Civile. În acord cu deciziile de unificare a practicii menționate mai sus, competența materială procesuală a instanței de apel se păstrează, în mod corespunzător, în calea de atac.

Instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă nu mai poate verifica propria competență materială procesuală prin raportare la "natura, obiectul sau valoarea pretenției deduse judecății", în condițiile în care aceste elemente au fost deja evaluate la stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de fond prin raportare la obiectul învestirii acesteia."

Numai în situația în care instanța de apel nu ar fi fost organizată în structuri specializate (secții/completuri), "instanța de control judiciar specializată, cu ocazia verificărilor privind propria competență materială procesuală, va avea în vedere obiectul și natura pricinii (…)".

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – secția I Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.