ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 398/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1669 C. civ., Legea nr. 85/2014 și Codul fiscal.

Prin sentința nr. 415/2022 pronunțată la 28 septembrie 2022, judecătorul-sindic al Tribunalului Specializat Argeș a admis cererea și a constatat intervenită între creditorul D. S.R.L., în calitate de cumpărător și debitorul A. S.A. – în reorganizare judiciară, în calitate de vânzător, vânzarea imobilelor teren intravilan în suprafață de 18.597 mp și 13 construcții, împrejmuire, drumuri, platforme și alei, ce au făcut obiectul procesului-verbal al licitației organizate în data de 27.04.2021 pentru valorificarea activului "Fabrica de procesare lapte Costești, jud. Argeș" din patrimoniul societății A. S.A., imobile situate în jud. Argeș, oraș Costești, str. x. S-a menționat că hotărârea ține loc de contract de vânzare.

Prin decizia nr. 57/A-COM din 20 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant fiind anulat apelul declarat de pârâta A. S.A., în faliment, prin administrator special împotriva încheierii de ședință din 14 septembrie 2022 și a sentinței nr. 415 din 28 septembrie 2022, ambele pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. x/2016, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant al apelantei.

În considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că, deși prin încheierea de ședință pronunțată în data de 14 decembrie 2022 în cadrul dosarului nr. x/2016 s-a dispus confirmarea lichidatorului judiciar definitiv E.. al debitoarei A. S.A., instanța de apel nu a dispus citarea noului lichidator în dosarul nr. x/2016 și a soluționat apelul cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a precizat că instanța de apel a pronunțat decizia, omițând faptul că litigiul vizează însăși calitatea de reprezentant al administratorului special al debitoarei, care avea sau nu obligația semnării actului autentic de vânzare-cumpărare. Or, în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu administratorul special al debitoarei, o negare a dreptului de a formula cale de atac reprezintă o încălcare a dreptului la justiție.

Autoarea memoriului de recurs a menționat că instanța de apel avea obligația de a dispune citarea noului lichidator judiciar, pentru ca acesta să precizeze dacă își însușește sau nu calea de atac.

Pe fondul cauzei, au fost reiterate criticile formulate în cadrul cererii de apel referitoare la nelegalitatea încheierii de ședință din 14.09.2022, la necompetența materială a Tribunalului Specializat Argeș în raport cu prevederile art. 45 din Legea nr. 85/2014, cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1669 C. civ., fiind de competența instanțelor de drept comun precum și la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Mai mult, judecătorul-sindic a apreciat în mod greșit aplicabilitatea dispozițiilor art. 1669 alin. (1) C. civ., având în vedere că în dosarul de insolvență al debitoarei A. S.A. nu a fost niciodată semnată o promisiune bilaterală de vânzare.

La 30 iunie 2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă D. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil conform prevederilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 și art. 43 alin. (1) din același act normativ coroborate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

La 3 octombrie 2023 recurenta-pârâtă A. S.A., în faliment, prin administrator special B. a transmis la dosar răspunsul la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocate de intimată, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1669 din C. civ., fiind o veritabilă acțiune de drept comun.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 05 decembrie 2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile neexercitându-și însă acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 27 februarie 2024.

Constituită în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reținând următoarele:

Recursul are ca obiect decizia nr. 57/A-COM din 20 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, prin care a fost anulat apelul declarat de pârâta A. S.A., în faliment, prin administrator special B. împotriva încheierii de ședință din 14 septembrie 2022 și a sentinței nr. 415 din 28 septembrie 2022, ambele pronunțate de judecătorul-sindic al Tribunalului Specializat Argeș, în dosarul nr. x/2016, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant al apelantei.

Instanța supremă constată că cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului litigiu a fost formulată în cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva debitoarei A. S.A., fiind de competența judecătorului-sindic conform dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, cererea decurgând din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței, iar prima instanță a reținut că cererea dedusă judecății, deși întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1669 C. civ., se încadrează în sintagma "procese și cereri de natură judiciară aferente procedurii insolvenței", nefiind de competența instanțelor de drept comun.

Dispozițiile imperative ale Legii speciale nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, reglementează calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit art. 342 alin. (1) din același act normativ, "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ..".

Astfel, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive." Art. 46 alin. (1) din același act normativ statuează că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel."

În conformitate cu prevederile legale anterior evocate, instanța supremă, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, reține că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) teza finală al aceluiași articol, astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., " (…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care concretizează una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A., în faliment, prin administrator special B. împotriva deciziei nr. 57/A-COM din 20 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A., în faliment, prin administrator special B. împotriva deciziei nr. 57/A-COM din 20 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.