ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 79 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004, art. 146, 147, 166 alin. (4) din 278 alin. (2) Codul muncii, H.G. nr. 250/1992, H.C.S.M. 325/2005.

Prin sentința civilă nr. 1877/2023 din 22 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Alba – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că, în prezent, reclamanții au calitate de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Târgu Mureș, motiv pentru care nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă.

A mai adăugat instanța că nici dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanței de judecată, or în cauză calitatea de pârât o au Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, care nu fac parte din categoria instanțelor de judecată, dispozițiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

S-a concluzionat că stabilirea competenței teritoriale se determină în raport cu dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", care în cauză, potrivit adreselor indicate în acțiunea dedusă judecății, se situează în județul Mureș.

În pronunțarea acestei sentințe, s-a reținut că, în cauză, în raport cu data introducerii acțiunii, 21.12.2022, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 127 alin. (1) în forma modificată și completată a acestui articol prin Legea nr. 310/2018.

Totodată, s-a mai constatat faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în calitate de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș.

Potrivit instanței, calitatea de procurori a reclamanților la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță, respectiv Tribunalul Mureș, determină incidența textului de lege care reglementează competența teritorială exclusivă, respectiv art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., mai ales că unul dintre pârâți este Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș.

În final, s-a arătat că revine competența de soluționare a cauzei uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu instanța de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii, respectiv Tribunalul Alba, instanță sesizată de către reclamanți.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș – secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de muncă privind solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la compensarea în bani a câte 10 zile de concediu suplimentar/an, aferent perioadei în care au avut calitatea de procuror și la plata sumei datorate, cu aplicarea actualizării și a dobânzilor legale penalizatoare începând cu data la care dreptul era datorat și până la plata efectivă.

Se constată că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Târgu Mureș, și nu în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, cum din eroare s-a reținut în conținutul sentinței civile nr. 1618 din 15 noiembrie 2023, pronunțate Tribunalul Mureș – secția Civilă, iar acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în vigoare la data promovării acțiunii.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează că "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

Referitor la prevederile art. 127 din C. proc. civ., invocate de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă, respectiv este reclamant și când are legitimare procesuală pasivă - este pârât.

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1)-(3

1

) din O.G. nr. 43/2002, Direcția Națională Anticorupție este o structură cu personalitate juridică, ce își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializați în combaterea corupției, fiind înființată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și având sediul în municipiul București.

Prin urmare, organizarea Direcției Naționale Anticorupție în structură centrală și servicii teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcționa pe lângă alte instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea în cauză, în care reclamanții au calitatea de procurori în cadrul unui serviciu teritorial.

De asemenea, Tribunalul Mureș nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării, și revine instanței de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanților.

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.