ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 390/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 390/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 27 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 08.12.2022, în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost modificată la data de 06.03.2023, reclamanta Federatia Sindicatelor din Silvilcultura Silva, în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., în contradictoriu cu pârâtele Regia Nationala a Padurilor – Romsilva, R.N.P. - Romsilva Administrația Parcului Natural Vânători Neamț R.A. și Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Neamț a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice si piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic și cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtei RNP – Romsilva – Direcția Silvică Neamț la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv și în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, în condiții speciale de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), alin. (2) alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) și art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) și alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1783, pronunțată la 03 aprilie 2023, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.
În considerentele hotărârii s-a reținut, în esență, că cererea de chemare în judecată a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor Sindicatului Salariaților din I.S.J. Neamț, afiliat la Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, după cum reiese din adeverința nr. x/06.02.2023 emisă de Federația Sindicatelor Silva și adeverința nr. x/01.02.2023 emisă de Sindicatul Salariaților din I.S.J. Neamț.
Totodată, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, federația sindicală reprezintă o formă de asociere a organizațiilor sindicale, membrii acesteia fiind sindicatele care s-au asociat în vederea constituirii federației.
Astfel, reclamanții - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acțiunea, nu au calitatea de membri ai Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva, ci ai sindicatului afiliat la federație, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în fața instanțelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.
Potrivit instanței, împrejurarea că salariații în numele cărora a fost formulată acțiune au înțeles să împuternicească în acest sens Federația, exclusiv în scopul atragerii competenței Tribunalului București nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, față de dispozițiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizației sindicale.
De asemenea, tribunalul a făcut trimitere la considerentele deciziei nr. 1/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
A mai subliniat instanța că, în cazul stabilirii calității procesuale active în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat expres denumirea de organizație sindicală - respectiv sindicat, federație sau confederație sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă în cazul problemei de drept referitoare la instanța competentă în soluționarea acestor acțiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ sub același număr de dosar, iar prin sentința civilă nr. 893 din 13 octombrie 2023, s-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și, în consecință, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În argumentarea soluției a reținut că, în privința competenței teritoriale, legislația muncii derogă de la dreptul comun (art. 107 din C. proc. civ.), în sensul că aceasta aparține nu instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, ci instanței de la domiciliul sau reședința reclamantului, respectiv sediul acestuia. Astfel, în materia litigiilor de muncă, în cazul în care calitatea de reclamant revine unei persoane juridice, este competentă teritorial doar instanța de la sediul său.
Cum în cauză calitatea de reclamant aparține Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva, cu sediul în București, competența de soluționare a conflictului de muncă aparține instanței judecătorești competente material, respectiv tribunalul, iar competența teritorială revine instanței de la sediul reclamantului, respectiv Tribunalul București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 29 noiembrie 2023.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor Regia Nationala a Padurilor –Romsilva, R.N.P. - Romsilva Administrația Parcului Natural Vânători Neamț R.A. și Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Neamț la încadrarea membrilor de sindicat în condiții speciale de muncă, încheierea unor acte adiționale în acest sens și plata contribuțiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele anexă.
Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații sau confederații sindicale.
Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011, referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".
Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte, pentru identitate de rațiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.
Față de împrejurarea că sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.
Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.