ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2411/2023

HOTĂRÂRE

16.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2411/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexă (Anexa nr. 4 la cererea de chemare în judecată), în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ SIBIU, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice si piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic si cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv, obligarea pârâtei REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ SIBIU la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv și în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, în condiții speciale de muncă.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 822 din 16 februarie 2023, a respins excepția necompetenței generale a instanței, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a reținut că acțiunea a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv de FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor SINDICATULUI SILVA SIBIU, afiliat la FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA.

Prin Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Așadar, în cazul stabilirii calității procesuale active în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat expres denumirea de organizație sindicală - respectiv sindicat, federație sau confederație sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă în cazul problemei de drept referitoare la instanța competentă în soluționarea acestor acțiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

Tribunalul București a apreciat că sunt relevante următoarele considerente ale Deciziei nr. 1/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale".

Conform art. 41 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acțiunii), "două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale".

Printre membrii federației reclamante se numără și SINDICATUL SILVA SIBIU, ce are sediul în Sibiu, județul Sibiu (acesta protejând drepturile membrilor săi, angajați în cadrul pârâtelor).

Prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului, și nu la cel al organizației sindicale (federație) se asigură într-adevăr o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul și în speța de față.

Prin sentința civilă nr. 623/2023 din 21 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu, invocată de pârâte și, pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat, în favoarea Tribunalului București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Sibiu și Tribunalul București, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Sibiu a reținut că acțiunea a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv de FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele unor membri de sindicat ai SINDICATULUI SILVA SIBIU, acesta din urmă afiliat la FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, după cum reiese din adeverința nr. x/12.01.2023 (emisă de Federația Sindicatelor) și adeverința nr. x/29.12.2022 (emisă de Sindicatul Liber al Silvicultorilor Sibiu).

Totodată, a reținut că în situația în care o organizație sindicală are calitatea de reclamant, legiuitorul a conferit acesteia calitate procesuală activă și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia își are sediul sindicatul reclamant. Instanța supremă a statuat expres că "atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului". Având în vedere că FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, cu sediul în București, are calitatea de reclamantă în cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că, raportat la dispozițiile legale menționate și la dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, în circumscripția căruia își are sediul reclamanta.

Tribunalul Sibiu a avut în vedere că reclamanta acționează în numele membrilor de sindicat menționați în cerere, iar faptul că printre membrii federației se numără și SINDICATUL SILVA SIBIU nu are niciun fel de relevanță cu privire la competența teritorială a instanței.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 28 august 2023, sub nr. x/2022/a1.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) din C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) din același cod, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ SIBIU la încadrarea membrilor de sindicat în condiții speciale de muncă, încheierea unor acte adiționale în acest sens și plata contribuțiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexă (Anexa nr. 4 la cererea de chemare în judecată).

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații sau confederații sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Totodată, prin Decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Întrucât sediul FEDERAȚIEI SINDICATELOR DIN SILVILCULTURA SILVA se află în Municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Față de cele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.