ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1735/2023

HOTĂRÂRE

21.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1735/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - ADMINISTRAȚIA PARCULUI NAȚIONAL COZIA R.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice si piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic si cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtei RNP - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv si în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, in condiții speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 din C. proc. civ., art. 1 alin. (3), alin. (2) alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) și art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic, modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) și alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1319 din 13 martie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a reținut, în esență, că reclamanții - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acțiunea, nu au calitatea de membri ai A., ci ai sindicatului afiliat la federație, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în fața instanțelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

Împrejurarea că salariații în numele cărora a fost formulată acțiune de față au înțeles să împuternicească în acest sens Federația, exclusiv în scopul atragerii competenței Tribunalului București nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, față de dispozițiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizației sindicale.

Or, salariații nu au și nu pot avea calitatea de "membri" ai Federației, membri ai acesteia fiind sindicatele afiliate, iar nu salariații ce fac parte din aceste sindicate.

Tribunalul București a apreciat că sunt relevante următoarele considerente ale Deciziei nr. 1/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale".

Conform art. 41 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acțiunii), "două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale".

Printre membrii federației reclamante se numără și J., ce are sediul în Vâlcea, județul Vâlcea (acesta protejând drepturile membrilor săi, angajați în cadrul pârâtelor).

Prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului, și nu la cel al organizației sindicale (federație) se asigură într-adevăr o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul și în speța de față.

Prin sentința civilă nr. 1053 din 25 aprilie 2023, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și, în consecință, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a reținut că reclamanta A. este o organizație sindicală și, potrivit legii, are calitate procesuală activă pentru exercitarea acțiunilor prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

În considerentele Deciziei nr. 1/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă, împrejurare ce rezultă în mod expres și din lege și, atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului.

Or, în cauză nu are calitatea de reclamant nici J. și nici persoanele fizice, salariați ai REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR - ROMSILVA, care au acordat împuternicire A., pentru a atrage competența de soluționare a Tribunalului Vâlcea.

Mandatul a fost acordat unei organizații sindicale, cu sediul în Municipiul București, ce are legitimare procesuală activă ope legis, astfel că instanța competentă să soluționeze litigiul, fie pe calea unor excepții, fie pe fond, este cea de la sediul organizației sindicale, titulară a acțiunii promovate.

Împrejurarea că persoanele care au acordat împuternicirea au sau nu calitatea de membri ai organizației sindicale ce a introdus acțiunea pentru aceștia, este o chestiune ce ține de modul de soluționare a excepției lipsei dovezii calității de reprezentat, ce a și fost invocată în cauză, iar nu de stabilirea competenței teritoriale a instanței.

Constatând că sediul organizației sindicale, titulară a dreptului la acțiune, este în Municipiul București, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 12 mai 2023, sub nr. x/2022.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) din C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) din același cod, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA și R.N.P. ROMSILVA - ADMINISTRAȚIA PARCULUI NAȚIONAL COZIA R.A. la încadrarea membrilor de sindicat în condiții speciale de muncă, încheierea unor acte adiționale în acest sens și plata contribuțiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de A., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexă (Anexa nr. 4 la cererea de chemare în judecată).

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații sau confederații sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Totodată, prin Decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Față de împrejurarea că sediul A. se află în Municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.