ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2125/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă, care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic și cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

- obligarea pârâtei RNP - Romsilva - Direcția Silvică Dolj la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

- obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale, în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv și în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, în condiții speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), alin. (2) alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) și art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) și alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin sentința civilă nr. 473/2023, pronunțată la 02 februarie 2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a reținut, în esență, că în cazul stabilirii calității procesuale active în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia nr. 1/2013, a menționat expres denumirea de organizație sindicală (acestea fiind denumirea generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală după cum reiese din art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011), iar în cazul problemei de drept referitoare la instanța competentă în soluționarea acestor acțiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

A mai reținut instanța că printre membrii federației reclamante se numără și Sindicatul Liber din Direcția Silvică Craiova, care are sediul în Craiova, jud. Dolj (acesta apărând drepturile membrilor săi, angajați în cadrul pârâtelor).

Prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului și nu la cel al organizației sindicale (federație) se asigură într-adevăr o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul și în speța de față.

În argumentarea soluției, a reținut că în privința calității în care Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva a acționat în prezenta cauză, observând împuternicirile de la dosar și precizările depuse, a constatat că membrii de sindicat, salariați ai Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva au împuternicit Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva să formuleze în numele lor, acțiune în instanță.

Astfel, cum s-a statuat în practica judiciară, dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 nu disting în funcție de tipul de organizație sindicală, iar potrivit art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011 termenul "organizație sindicală" este denumirea generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală.

A mai adăugat tribunalul că prin decizia nr. 1/2013, pronunțându-se în recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Prin urmare, față de legitimarea procesuală activă a federațiilor sindicale pentru formularea acțiunii în numele membrilor de sindicat care i-au dat împuternicire scrisă și având în vedere că sediul reclamantei Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva este situat în București, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Dolj la încadrarea membrilor de sindicat în condiții speciale de muncă, încheierea unor acte adiționale în acest sens și plata contribuțiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele anexă.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații sau confederații sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte, pentru identitate de rațiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Față de împrejurarea că sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.