ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 27 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București – secția Civilă la data de 04.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtului la demontarea aparatului de aer condiționat montat necorespunzător pe balconul apartamentului nr. x, situat la adresa din Mun. București; aducerea locului în care este montat aparatul de aer condiționat la starea anterioară montării acestuia; obligarea pârâtului să monteze aparatul de aer condiționat cu respectarea prevederilor art. 15 din Regulamentul de coproprietate "Maniu 141" și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270 alin. (1), art. 1271 alin. (1) și art. 1272 alin. (1) C. civ.
Prin sentința civilă nr. 616 pronunțată la 02 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 6 București – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
În considerentele hotărârii s-a reținut, în esență, că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1270 C. civ., ce reglementează forța obligatorie a contractului.
De asemenea, s-a mai arătat că, reclamanta a invocat un contract de vânzare-cumpărare, încheiat între un profesionist, dezvoltator imobiliar, reclamanta, și un consumator, pârâtul, persoană fizică, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ. conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, prevederile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.
Aceste dispoziții legale au caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești – secția Civilă sub același număr de dosar, iar prin sentința civilă nr. 6003/2023 din 17 noiembrie 2023, s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și, în consecință, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În argumentarea soluției, a reținut, în esență, că acțiunea fost promovată de reclamantă ca urmare a invocării încălcării de către pârât a obligației de a monta aparatul de aer condiționat cu respectarea prevederilor art. 15 din Regulamentul de coproprietate "Maniu 141", pârâtul nefiind chemat în judecată în calitate de consumator, ci în calitatea sa de proprietar al imobilului situat în București, invocându-se o faptă ilicită a pârâtului.
Astfel, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care reglementează un caz de competență teritorială alternativă, în afara instanțelor prevăzute de art. 107-112 din cod fiind competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Prin urmare reclamanta are un drept de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la domiciliul pârâtului, Judecătoria Pitești, și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, respectiv Judecătoria Sector 6 București.
Având în vedere că reclamanta și-a exprimat opțiunea prin sesizarea unei instanțe competente teritorial, față de competența teritorială alternativă, s-a admis excepția necompetenței și trimis dosarul spre competentă soluționare Judecătoriei Sector 6 București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 22 decembrie 2023.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București – secția Civilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a litigiului.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la demontarea aparatului de aer condiționat montat necorespunzător pe balconul apartamentului nr. x, situat la adresa din Municipiului București, aducerea locului în care este montat aparatul de aer condiționat la starea anterioară montării acestuia și obligarea pârâtului să monteze aparatul cu respectarea prevederilor art. 15 din Regulamentul de coproprietate "Maniu 141".
Prin urmare, instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune întemeiată pe fapta ilicită a pârâtului, constând în încălcarea obligației de a monta aparatul de aer condiționat cu respectarea prevederilor art. 15 din regulamentul de coproprietate.
Totodată, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., deoarece litigiul nu aparține materiei drepturilor consumatorului, nefiind invocat de către reclamantă existența unui raport de tip profesionist-consumator.
Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să reglementeze pentru anumite situații o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.
În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece cauza.
Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamanta are dreptul de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente.
În cauză, reclamanta a ales să sesizeze instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite, respectiv locul imobilului situat în Municipiul București, sector 6 și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit în mod legal Judecătoria Sectorului 6 București.
În contextul manifestării de către reclamantă a dreptului de opțiune de a sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită, competența acestei instanțe a fost stabilită în mod definitiv.
Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.
Pentru considerentele anterior expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București – secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București – secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.