ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1968/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1026 - art. 1033 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3356 din data de 16.02.2023, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În motivare, instanța a reținut calitatea de profesionist a reclamantei, în temeiul art. 3 alin. (2) și (3) C. civ., și pe cea de consumator a pârâtei, conform art. 1 alin. (1) și art. (2) din Legea nr. 193/2000, precum și prevederile art. 121 C. proc. civ., care instituie regula conform căreia cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Totodată, având în vedere domiciliul pârâtului-consumator din București, a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 5867 din 31 mai 2023, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, secția civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate introduce acțiune și la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În continuare instanța a constatat că obiectul judecății, și anume obligarea pârâtului la plata onorariului avocațial, are ca izvor fapta pretins ilicită a pârâtului de a refuza părăsirea imobilului și de a sustrage bunuri din acesta. În consecință, față de locul săvârșirii faptei ilicite, respectiv Mun. Timișoara, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Sectorului 3 București, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat cheltuielile constând în onorariul avocațial achitat de către reclamantă în vederea efectuării acțiunilor în justiție împotriva pârâtului, care a refuzat părăsirea imobilului și a sustras bunuri din imobilul închiriat.

Prin urmare, instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru săvârșirea faptei ilicite constând în părăsirea imobilului și a sustragerii de bunuri din imobil.

Totodată, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., deoarece litigiul nu este în materia drepturilor consumatorului, nefiind invocat de către reclamantă existența unui raport de tip profesionist-consumator.

Așadar, regula generală privind competența teritorială este prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să reglementeze pentru anumite situații o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

C. proc. civ. îi conferă posibilitatea reclamantei să își valorifice dreptul de despăgubire izvorât din fapte delictuale, uzând de competența teritorială alternativă oferită de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport cu locul săvârșirii faptei ilicite sau locul producerii prejudiciului, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, reclamanta a ales să sesizeze instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite, respectiv locul imobilului din Municipiul Timișoara și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit în mod legal Judecătoria Timișoara, care nu a aplicat corect regulile de competență pentru cererile privind obligații izvorâte din fapte delictuale.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Timișoara, potrivit dispozițiilor anterior evocate, reclamanta și-a exercitat dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul săvârșirii faptei ilicite.

În raport de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2023.