ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 696/2023

HOTĂRÂRE

21.03.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 696/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la 29.06.2022 pe rolul Judecătoriei Timișoara – secția I Civilă sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtii B. S.A. și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației solicitând obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la plata primei de stat datorate conform contractului de economisire – creditare nr. AF008J433/22.01.2016, pentru o perioadă de 5 ani începând cu data încheierii contractului, obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la plata dobânzii legale penalizatoare calculate asupra primelor datorate, de la scadența calculată conform art. 314 din O.U.G. nr. 99/2006, până la data plății efective, obligarea pârâtei B. S.A. la evidențierea primelor de stat virate de Ministerul Dezvoltarii, Lucrărilor Publice si Administratiei în contul său deschis la banca pârâtă, iar, în subsidiar, în situația în care va rezulta că pârâta B. S.A. nu a solicitat Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației plata primelor de stat, obligarea acesteia la plata primele de stat datorate conform contractului și a dobânzii legale penalizatoare, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1350, art. 1270 C. civ., art. 288-317 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 453 și art. 223 C. proc. civ.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocând faptul că nu se află în situația competenței alternative reglementate de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 25112 din 12 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Timișoara – secția I Civilă a fost admisă excepția necompentenței teritoriale a Judecătoriei Timisoara, declinându-se competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între reclamantă și pârâta B. S.A. s-a încheiat contractul de economisire–creditare AF008J433 în care, la capitolul 24 din condițiile generale, părțile au prevăzut faptul că: "Toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluționa de către instanța judecătorească din municipiul București competentă în materie." precum și faptul că această clauza nu trebuia acceptată în mod expres și în scris de către reclamantă, dat fiind faptul că beneficiara clauzei este pârâta și nu aceasta.

Mai reține instanța că prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 și 8 din C. proc. civ., respectiv art. 126 alin. (2) din același act normativ, ce reglementează competența teritorială alternativă, nu sunt incidente în cauză, întrucât părțile ar fi trebuit să prevadă explicit un loc al executării obligației, nefiind suficientă determinarea lui prin aplicarea regulilor supletive de drept comun, ori ca reclamanta să invoce norme speciale din legislația specifică din materia protecției drepturilor consumatorilor.

Astfel, în absența indicării exprese a locului executării și a nefundamentării cererii pe reglementarea specială referitoare la consumatori, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 107 și art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecatoriei Timisoara, iar în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a dispus declinarea competenței de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 6 București, în circumscripția căreia se afla atât sediul pârâtei la data formulării acțiunii cât și localitatea la care face trimitere expresă clauza atributivă de competență din convenția părților.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 27 decembrie 2022.

Prin sentința nr. 353 din 25 ianuarie 2023 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. A fost constatată existența conflictului negativ de competență între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Timișoara, dispunându-se sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă sunt deplin aplicabile în cauză, întrucât reclamanta are calitatea de consumator, în sensul legislației speciale în materie, fiind o persoană fizică care, în contractul de economisire – creditare încheiat cu pârâta B. a acționat în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, beneficiind astfel de toate garanțiile legale aplicabile în materia protecției consumatorilor în executarea contractelor; parata are, de asemenea, calitatea de profesionist, iar obiectul litigiului îl reprezintă cererea de evidențiere și de plată a primelor de stat, fiind o cerere în executarea contractului de economisire – creditare.

În privința clauzei prevăzută la capitolul 24 din contractul de economisire – creditare, instanța a reținut că potrivit art. 126 alin. (2) Cod procedură civilă, clauza compromisorie încheiată înainte de nașterea dreptului la despăgubire nu se aplică în litigiile din materia protecției consumatorilor, iar dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 instituie o aplicare a principiului protecției drepturilor consumatorilor, prin acordarea prin lege a posibilității consumatorului de a se adresa instanțelor de la domiciliu, în vederea protejării intereselor sale.

Constatând că prin alegerea de către reclamantă a Judecătoriei Timișoara ca instanță teritorială de soluționare a litigiului, competența a fost stabilită în mod definitiv, în temeiul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale.

În vederea soluționării conflictului negativ de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 20 februarie 2023, sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Judecătoria Timișoara și Judecătoria Sectorului 6 București – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect pretenții, respectiv plata către reclamantă a primelor de stat datorate conform contractului de economisire–creditare nr. x/22.01.2016 și dobanda legală penalizatoare de la scadența calculată conform art. 314 din O.U.G. nr. 99/2006, până la data plății efective.

Prin urmare, este un litigiu din materia protecției drepturilor consumatorilor; reclamanta se circumscrie noțiunii de consumator, în sensul definiției de la punctul 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, fiind o persoană fizică care la data încheierii contractului a acționat în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale; pârâta B. fiind un profesionist, în sensul definit prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, fiind o persoană juridică care a acționat în scopul activității sale comerciale; obiectul litigiului fiind o cerere în executarea contractului de economisire – creditare.

Prin clauza stipulată la capitolul 24 din contractul de economisire–creditare, Sediul instanței competente, părțile au prevăzut ca litigiile rezultate din contract să fie soluționate de instanța judecătorească din municipiul București.

Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată nescrisă.

Înalta Curte reține că, în cauză nu poate fi invocată clauza atributivă de competență inserată în contract, câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de economisire-creditare, iar nu după nașterea dreptului la despăgubire, astfel cum impune textul de lege în mod imperativ. Drept consecință, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor legale amintite.

Conform dispozițiilor de drept comun, regula în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată urmând a fi introdusă la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afara instanțelor prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța de la domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Norma citată este o normă de protecție a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanța judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază teritorială de competență domiciliază) această normă de competență fiind o garanție suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor. Or, prin declinarea competentei teritoriale în favoarea instanței de la sediul profesionistului, aceasta prevedere legală a fost golită de conținut.

Notează instanța supremă că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza Océano Grupo Editorial S.A. v C.), în materia protecției consumatorului, s-a stabilit că este inechitabil și mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanța de la sediul acestuia din urmă.

În speță, opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei de către Judecătoria Timișoara, instanța de la domiciliul său, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., opțiune susținută de prevederile art. 116 din același act normativ.

Înalta Curte reține că în această materie s-a reglementat o competență teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între două sau mai multe instanțe simultan competente, conform art. 116 C. proc. civ., iar odată introdusă cererea la una din instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă de competentă, respectiva instanță este legal învestită, neputându-și declina competența.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. și pe pârâții B. S.A. și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în favoarea Judecătoriei Timișoara.