ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 888/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția I civilă, la data de 31 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al minorei B. a solicitat, pe calea cererii de valoare redusă, în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, obligarea pârâților la plata sumei de 5.637 RON, reprezentând debit principal, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 și urm. C. civ., privind răspunderea civilă contractuală și pe art. 1026 și urm. C. proc. civ., privind procedura cererilor cu valoare redusă.

La data de 20.10.2022, pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației a depus întâmpinare, prin care a invocat următoarele: excepția inadmisibilității cererii cu valoare redusă în materia acordării primei de stat, având în vedere dispozițiile art. 1026 alin. (2) C. proc. civ. excepția lipsei calității procesuale pasive în prezenta speță, întrucât, sumele solicitate prin prezenta acțiune izvorăsc din contractul de economisire creditare care a fost încheiat de reclamantă și C. S.A.; excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității mijlocului judiciar, prin care reclamanta înțelege să își satisfacă pretențiile față de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

La data de 27.10.2022, pârâta C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Craiova, apreciind că nu se află în procedura competentei alternative prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1) Prin sentința civilă nr. 10429/2022 din 14 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Craiova, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A.-reprezentant legal al lui B., în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, la Judecătoria Sector 6 București.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că între minora B. și C. S.A. a fost semnat, la data de 27.12.2012, contractul de economisire- creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ nr. AE540Y134.

Conform Conditiilor Generale ale Contractelor de economisire creditare ale C. S.A., care fac parte integrantă din contractul de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ al reclamantului, la Capitolul 24 părțile au stabilit competența exclusivă a instanțelor judecătorești din Municipiul București pentru soluționarea oricăror litigii izvorâte din aceste contracte.

Reținând, în continuare, prevederile art. 126 C. proc. civ. alin. (1) și obiectul cauzei, ca fiind pretentiile decurgând din contractul de economii AE540Y134 încheiat cu pârâta C. S.A., beneficiar fiind fiica reclamantului, minora B., instanța a constatat că acesta se încadrează în categoria drepturilor de care aceasta poate să dispună și, constatând că părțile au stabilit competența exclusivă a instanțelor judecătorești din Municipiul București pentru soluționarea oricăror litigii izvorâte din acest contract, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, unde se află sediul pârâtei C. S.A.

2.2) La data de 19 ianuarie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă, sub același nr. de dosar, iar prin sentința civilă nr. 882 din 10 februarie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, excepție invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta B. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâții C. S.A. București și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Judecătoriei Craiova; a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Craiova și a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență astfel ivit.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie o competență teritorială de soluționare a acestor cereri, la alegerea reclamantului, care a acționat în calitate de consumator în raportul de drept dedus judecății, atât în favoarea instanței de la sediul pârâtei, cât și a instanței de la domiciliul acestuia, dispoziții care sunt deplin aplicabile în cauză, reclamantul având calitatea de consumator, în sensul legislației speciale în materie (respectiv, o persoană fizică care, în contractul de economisire-creditare încheiat cu banca, a acționat în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale), beneficiind, astfel, de toate garanțiile legale aplicabile în materia protecției consumatorilor în executarea contractelor, de asemenea, reținând că și pârâta C. S.A. are calitatea de profesionist, iar obiectul litigiului constă în cererea de plată a primelor de stat, fiind o cerere în executarea contractului de economisire-creditare, ce face obiectul reglementării art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ce privește clauza compromisorie prevăzută la Cap. 24 din contractul de economisire- creditare, s-a reținut că aceasta nu produce efecte pentru stabilirea competenței teritoriale în prezentul litigiu, întrucât, fiind încheiată înainte de a se naște dreptul la acțiune, încalcă dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Instanta a avut în vedere că potrivit acestor dispoziții, clauza compromisorie, încheiată înainte de nașterea dreptului la despăgubire, nu se aplică în litigiile din materia protecției consumatorilor; or dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie o aplicare a principiului protecției drepturilor consumatorilor, prin acordarea prin lege a posibilității consumatorului de a se adresa instanțelor de la domiciliu, în vederea protejării intereselor sale.

Totodată, a reținut prevederile art. 111 C. proc. civ., acesta fiind tot un caz de competență alternativă, iar, față de faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în baza art. 111 C. proc. civ.., reclamantul putea introduce acțiunea la instanța de la domiciliul său.

Instanța a reținut că, în speță, sunt aplicabile și dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., prevederi care au fost introduse de legiuitor în C. proc. civ. după cele de la art. 111, astfel că, sunt aplicabile și în ipoteza incidenței art. 111 și, cum unul din pârâți este autoritate centrală, în baza art. 111 și a art. 112 alin. (1) C. proc. civ.., reclamantul avea posibilitatea de a introduce acțiunea la instanța de la domiciliul său.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față are ca obiect pretenții, respectiv, plata către reclamantă a primelor de stat datorate conform contractului de economisire- creditare nr. AE540Y134 din 27.12.2012, încheiat cu pârâta C. S.A. și dobânda legală penalizatoare.

Contractul încheiat de părți intră sub incidența legislației privind protecția consumatorilor, litigiile generate de acest tip de raport juridic fiind reglementate din punct de vedere al competenței de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, este un litigiu din materia protecției drepturilor consumatorilor: reclamanta se circumscrie noțiunii de consumator, în sensul definiției de la pct. 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, fiind o persoană fizică care la data încheierii contractului a acționat în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale; pârâta C.. este un profesionist, în sensul definit prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, fiind o persoană juridică care a acționat în scopul activității sale comerciale și, în fine, obiectul litigiului este o cerere în executarea contractului de economisire- creditare.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată nescrisă și, prin clauza stipulată la Capitolul 24 din Contractul de economisire- creditare, cu denumirea marginală "Sediul instanței competente" părțile au prevăzut ca litigiile rezultate din contract să fie soluționate de instanțele judecătorești din Municipiul București.

Însă, Înalta Curte reține că, în cauză, nu poate fi invocată clauza atributivă de competență inserată în contract, câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de economisire- creditare, iar nu după nașterea dreptului la despăgubire, astfel cum impune textul de lege în mod imperativ.

Drept consecință, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor legale amintite.

Conform dispozițiilor de drept comun, regula în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată urmând a fi introdusă la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Și, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107 -112, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Norma citată este o normă de protecție a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanța judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază teritorială de competență domiciliază), această normă fiind o garanție suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor.

Or, prin declinarea competenței teritoriale în favoarea instanței de la sediul profesionistului, această prevedere legală ar fi golită de conținut.

Notează instanța supremă că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza Oceano Grupo Editorial S.A. v. D., în materia protecției consumatorului s-a stabilit că este inechitabil și mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile, la instanța de la sediul acestuia din urmă.

În speță, opțiunea reclamantului consumator a fost în sensul soluționării cauzei de către Judecătoria Craiova, instanța de la domiciliul său, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., opțiune susținută de prevederile art. 116 din același act normativ, prin care s-a reglementat o competență teritorială alternativă, iar, odată introdusă cererea la una din instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanță este legal învestită, neputându-și declina competența.

În plus, contractul de economisire-creditare care a generat raportul litigios în cauză a fost încheiat prin Sucursala Jiul a C.. S.A., Agenția Județeană DJ-Jiul, având în vedere domiciliul consumatorului, în Municipiul Craiova.

Așadar, conform prevederilor legale în materie, referitoare la protecția consumatorilor, prin raportare la domiciliul reclamantului, față de considerentele anterior expuse și în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține că Judecătoriei Craiova îi revine competența teritorială pentru soluționarea pricinii.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2023.