ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 27 februarie 2024
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București – secția a II-a Civilă la data de 06.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții C. S.R.L., D., E. S.R.L. și Biroul Executorilor Judecătorești F., solicitând instanței să constate încălcarea drepturilor lor de consumatori și inexistența unei legislații adecvate de protecție la data încheierii contractului de credit nr. x/18.03.2008 între aceștia și pârâta D., astfel încât instanța să aplice în mod direct Directiva 87/102/CE, precum și Directiva nr. 2008/48/CE incomplet transpuse în scopul asigurării "unui nivel ridicat și echivalent de protecție a intereselor consumatorilor" și să constate nulitatea clauzelor art. 2.4, art. 2.6 și art. 4, urmând să constate, de asemenea, potrivit art. 4 și art. 7 din Legea nr. 193/2000 că, după înlăturarea acestor clauze contractul nu își mai poate produce efectele și să pronunțe rezilierea contractului și repunerea în situația anterioară, în subsidiar, în cazul respingerii cererii, au solicitat să se dispună reducerea dobânzii majorate, comisioanelor și spezelor la un nivel rezonabil practicat, să constate încălcarea de către pârâți, până la data cesiunii, a drepturilor prevăzute de art. 38, art. 66-71 din O.U.G. nr. 50/2010, și, pe cale de consecință, să dispună; repunerea reclamanților în exercițiul acestor drepturi și obligarea pârâților să procedeze la respectarea prevederilor legale menționate inclusiv repunerea în termenul de exercitare a drepturilor în discuție; nulitatea contractului de cesiune de creanțe și drepturi accesorii din 05.04.2018 încheiat între prima pârâtă și pârâta secundă, precum și a actului de confirmare a cesiunii unui portofoliu de creanțe autentificat sub nr. x/26.04.2018 de SPN G.; să constate culpa B.E.J.A. F. constând, cel puțin, în participarea, împreună cu ceilalți pârâți, la încălcarea drepturilor reclamanților de consumatori și obligarea pârâților la despăgubiri către reclamanți în cuantum egal cu "valoarea creditului" pe care o solicită în acest dosar respectiv suma de 113.946,93 euro.
Prin sentința civilă nr. 3610 din 21.07.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – secția a II-a Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 25.09.2020, sub nr. x/2019, care, prin sentința civilă nr. 924 din 06.04.2021 a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor E. S.R.L. și C. S.R.L., ca neîntemeiată. A respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu B.E.J.A. F. în ceea ce privește contestarea actelor de executare din dosarul de executare nr. 411/2015, pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins în rest cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L., D., E. S.R.L. și B.E.J.A. F., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 573 pronunțată la 5 aprilie 2023 de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Prin aceeași decizie a fost respinsă și cererea intimatei C. S.R.L. de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
La 10 aprilie 2023, reclamanții A. și B. au formulat declarație de recurs împotriva deciziei instanței de apel, calea de atac fiind întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 Cod procedură civilă.
La 29 iunie 2023, recurenții au depus motivele de recurs, solicitând casarea deciziei atacate și a tuturor încheierilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond.
Într-o primă critică s-a susținut că au invocat prin apelul declarat faptul că, în cauză, întemeiată pe dispozițiile răspunderii civile delictuale, în mod nelegal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a executorilor judecătorești, responsabili împreună cu cedentul și cesionarul creanței, pentru executarea silită realizată cu încălcarea drepturilor de consumator.
O a doua critică vizează încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010, precizându-se că cesiunea de creanță nu le-a fost notificată reclamanților, motiv pentru care Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a amendat intimații pentru neîndeplinirea formalităților de notificare a cesiunii.
O altă critică a vizat încălcarea dispozițiilor art. 663 C. proc. civ. de către executorii judecătorești, care au pus în executare o cerere formulată prin intermediul mandatarului – societate de colectare de creanțe, cu încălcarea Deciziei nr. 19/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Susțin recurenții-reclamanți că toate aceste aspecte nu au fost analizate și soluționate motivat de către instanțele de fond, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În final, recurenții reclamanți au apreciat că sunt scutiți de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 13 iulie 2023.
Prin rezoluția din 27 noiembrie 2023 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 27 februarie 2024 cu citarea părților în ședință publică.
Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, inadmisibilitatea căii extraordinare de atac invocată din oficiu, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea pe fond, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu titlu preliminar, se va reține că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
Astfel, în cauză, Înalta Curte reține că prima instanță a fost învestită la data de 06.12.2019 cu o cerere în materia protecției consumatorilor, având în vedere că reclamanții au solicitat să se constate încălcarea drepturilor lor de consumatori și inexistența unei legislații adecvate de protecție la data încheierii contractului de credit nr. x/18.03.2008, nulitatea clauzelor prevăzute la art. 2.4, art. 2.6 și art. 4 din contract și, în temeiul art. 4 și art. 7 din Legea nr. 193/2000, rezilierea contractului și repunerea părților în situația anterioară. În subsidiar, în ipoteza respingerii cererii, reclamanții au solicitat reducerea dobânzii majorate și a comisioanelor.
Au mai solicitat reclamanții să se constate încălcarea de către pârâți până la data cesiunii, a drepturilor prevăzute de art. 38, art. 66-71 din O.U.G. nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, repunerea reclamanților în exercițiul acestor drepturi și nulitatea contractului de cesiune de creanțe, precum și constatarea culpei Biroului Executorilor Judecătorești F. în încălcarea drepturilor reclamanților de consumatori.
De asemenea prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 10.02.2020, reclamanții au arătat că toate capetele de cerere privesc încălcarea drepturilor lor de consumatori și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, iar rezilierea contractului s-a solicitat pentru încălcarea drepturilor consumatorilor și pentru stipularea unor clauze abuzive.
În ceea ce privește atragerea răspunderii civile delictuale a executorilor judecătorești, această solicitare a fost făcută tot în virtutea calității de consumatori a reclamanților, care s-au considerat vătămați în drepturile lor în cadrul procedurii de executare silită determinată de nelegalitatea titlului executoriu reprezentant de contractul de credit.
Prin urmare, întregul demers judiciar al reclamanților a fost întemeiat pe calitatea de consumatori, având în vedere contractul de credit nr. x/18.03.2008 încheiat cu D., fiind invocate prevederi legale specifice protecției consumatorilor cuprinse în Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între consumatori și profesioniști și O.U.G. nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori.
Întrucât procesul a început la 06 decembrie 2019, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură civilă, în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) materia protecției consumatorilor (...)".
Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că legiuitorul a suprimat prin Legea nr. 310/2018 calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile având ca obiect cereri în materia protecției consumatorilor.
Trebuie menționate și prevederile art. 24 C. proc. civ. conform cărora "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", precum și cele ale art. 27 din același cod potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."
Așa fiind, Înalta Curte constată că, raportat la data sesizării instanței, 06.12.2019, prin prisma prevederilor legale anterior relevate, decizia civilă nr. 573 din 5 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă aceasta conține o atare mențiune.
Întrucât, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege menționate, în baza art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 573 din 5 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, precum și împotriva încheierilor pronunțate în cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.