ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 379/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1321, 1322, 1350, 1516, 1522, 1527, 1530 și 1535 C. civ. și art. 194 și 453 Cod procedură civilă.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția nulității pentru neindicarea motivelor de fapt, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La termenul din 11 octombrie 2018, instanța a respins excepțiile netimbrării, nulității cererii și lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiate. Totodată, a dispus unirea excepției prescripției cu fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 8692/2018 din 21 decembrie 2018, pronunțată de către Judecătoria Sectorul 1 București – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâtul A..

Prin încheierea din 19 septembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a dispus suspendarea judecării recursului, reținând, în esență, că prin rezoluția inițială s-a pus în vedere recurentei-reclamante obligația de a achita o taxă de timbru pentru debitul indicat și de a evalua capătul subsidiar de cerere privind daunele moratorii, recurenta îndeplinind doar obligația de achitare a taxei de timbru, nefiind indicată nicio modalitate de calcul și nefiind depusă nicio precizare cu privire la capătul subsidiar de cerere privind daunele moratorii. Astfel, s-a argumentat că judecata recursului este împiedicată tocmai de imposibilitatea de calculare completă a taxei judiciare de timbru aferente cererii de recurs, în condițiile în care obiectul căii extraordinare de atac a fost reprezentat de rejudecarea întregului fond al cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de repunere pe rol a cauzei înregistrată la data de 22 noiembrie 2022, recurenta-reclamantă, a solicitat reluarea judecării recursului, învederând că renunță la petitul subsidiar privind daunele moratorii.

Prin încheierea din 13 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol, fiind menținută măsura suspendării recursului formulat de recurenta-reclamantă R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureș împotriva deciziei civile nr. 1524 din 14.07.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

În considerentele acestei încheieri, instanța de recurs a reținut, în esență, că actul de dispoziție al renunțării poate surveni doar după complinirea obligației legale de timbrare sau exercitarea căilor de atac prevăzute de lege privind plata taxelor de timbru. Or, aprecierea caracterului timbrabil al cererii și inexistența unor precizări concrete din partea recurentului cu privire la cuantumul daunelor solicitate face imposibilă stabilirea taxei de timbru aferentă procesului și nu deschide părții dreptul de a formula cererea de reexaminare.

La data de 12 aprilie 2023, reclamanta R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureș a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând fixarea unui nou termen de judecată, atașând totodată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 357 RON, aferente daunelor moratorii, precum și modalitatea de calcul a acestor daune.

Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamanta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea încheierii din 13.02.2023, admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei și continuarea judecății în acord cu cererea de renunțare la petitul vizând daunele moratorii.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta a susținut că încheierea recurată încalcă normele procedurale privind principiul disponibilității și rolului activ, modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru și soluționarea cererii de renunțare, care era prioritară stabilirii taxei de timbru cu privire la capătul de cerere la a cărui soluționare s-a renunțat.

Reclamanta a arătat că instanța de recurs a interpretat greșit dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 9, art. 22 și art. 243 C. proc. civ.

Conform recurentei-reclamante, regularizarea cererii și complinirea lipsurilor cererii se realizează în considerarea obiectului judecății, astfel cum acesta a fost stabilit de către părți. În măsura în care pe parcursului termenului de regularizare reclamantul indică o modificare a obiectului judecății, respectiv renunțarea la unul dintre petitele acțiunii, recurenta consideră că această modificare trebuie avută în vedere de către instanța de judecată cu prioritate, deoarece face inutilă orice discuție cu privire la cereri și excepții privind petitul cu care instanța se dorește fi dezînvestită.

S-a mai susținut că instanța de recurs avea obligația de a calcula taxa de timbru, de a comunica în scris cuantumul acesteia, termenul de achitare și sancțiunea aplicabilă în ipoteza neconformării, în caz contrar, instanța neputând constata că timbrarea era prioritară soluționării cererii de renunțare.

În aceste condiții, arată recurenta-reclamantă că normele de procedură au fost greșit aplicate, deoarece excepția netimbrării nu a fost și nici nu putea fi pusă în discuție anterior cererii de renunțare, motiv pentru care respingerea cererii de repunere pe rol s-a făcut în mod nelegal.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta a invocat greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material. Deși incluse în C. proc. civ., dispozițiile privind actul renunțării prevăzut la art. 406-409 din cod privesc, în esență, o normă de drept material privind dispoziția asupra unui drept subiectiv care a fost inițial dedus judecății. Astfel, libertatea de a dispune își are originile în prevederile art. 12 și 13 C. civ., potrivit cărora oricine poate dispune liber de bunurile și drepturile sale, iar renunțarea la un drept nu se prezumă.

În consecință, recurenta a susținut că este injustă achitarea taxei judiciare de timbru pentru o parte a capătului de cerere față de care partea a renunțat, determinând o limitare nepermisă a dreptului de dispoziție instituit de lege.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de repunere pe rol și continuarea judecății în condițiile cererii de renunțare formulate la dosarul cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 18 mai 2023.

Instanța supremă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 03 octombrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, părțile neexercitându-și însă acest drept.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2024 a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen de judecată la 27 februarie 2024, cu citarea părților în ședință publică.

Prin notele scrise transmise la dosar în data de 26 februarie 2024 intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În ceea ce privește stadiul dosarului având ca obiect recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1524 din 14.07.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, se constată că prin încheierea din 29 mai 2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a pus în vedere reclamantei să facă precizări cu privire la recursul pe care l-a promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție și împotriva cărei încheieri este formulat, acordându-se termen de judecată la 2 octombrie 2023.

Totodată, prin aceeași încheiere, instanța de recurs a reținut că recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii cu privire la incidența perimării.

La termenele de judecată din 2 octombrie 2023 și 27 noiembrie 2023 a fost dispusă amânarea cauzei pentru soluționarea recursului aflat pe rolul instanței supreme, fiind acordat termen de judecată la 11 martie 2024.

Înalta Curte, analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, constată că recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul recursului este reprezentat de încheierea din 13 februarie 2023, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins cererea de repunere pe rol, menținând soluția suspendării cauzei dispusă prin încheierea pronunțată la 19 septembrie 2022 pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina reclamantei de a evalua capătul subsidiar de cerere privind daunele moratorii și de a timbra la valoarea pretențiilor.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, deși recurenta-reclamantă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate sunt susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, în condițiile în care se invocă nelegalitatea măsurii de suspendare dispuse de instanță și se susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 9, art. 22 și art. 243 C. proc. civ., care au caracterul unor norme de procedură.

Măsura suspendării procesului reprezintă incidentul procedural care constă în oprirea cursului judecății din cauza unor împrejurări voite de părți ce nu mai stăruie în judecarea pricinii, ori independente de voința lor, când părțile sunt în imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.

Cazurile în care instanța poate dispune suspendarea judecății sunt limitativ prevăzute de lege, alte împrejurări decât cele stabilite expres de legiuitor nefiind de natură să justifice suspendarea judecății.

Dispozițiile art. 242 C. proc. civ.. reglementează unul dintre cazurile de suspendare legală facultativă prevăzute de legea procesual civilă, conform cărora instanța poate suspenda judecata "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății", judecata putând fi reluată la cererea părții, când și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, iar potrivit art. 494 din același cod "dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

Din modul de reglementare a acestui caz de suspendare legală facultativă, rezultă intenția legiuitorului de a institui un caz particular de suspendare, ca sancțiune procedurală, stabilind condiția culpei părții reclamante, pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite de instanță în cursul judecății.

Prin intermediul dispozițiilor legale citate legiuitorul a reglementat două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea judecății, respectiv, culpa părții și împiedicarea desfășurării normale a procesului.

Așadar, suspendarea judecății în temeiul acestui text legal sau menținerea acestei măsuri se poate dispune pentru nerespectarea unei anumite obligații stabilite de lege sau de către instanță, însă doar în ipoteza în care această nerespectare a obligației împiedică normala desfășurare a procesului din culpa părții.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin rezoluția de la data înregistrării cererii de recurs s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a depune dovada calității de reprezentant conform dispozițiilor art. 151 C. proc. civ., de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 844,03 RON pentru capătul de cerere vizând debitul indicat, sub sancțiunea anulării cererii și de a evalua cuantumul daunelor moratorii de la data înregistrării cererii de recurs și de a timbra la valoarea conform dispozițiilor art. 3 și art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Reclamantei i-a fost legal comunicată această dispoziție, după cum reiese din dovezile existente la dosarul Curții de Apel București .

La data de 11 martie 2022 s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 844,03 RON, însă reclamanta nu a precizat cuantumul daunelor moratorii solicitate, motiv pentru care, prin încheierea de ședință pronunțată la 19 septembrie 2022, instanța de recurs a aplicat măsura suspendării cauzei, având în vedere neîndeplinirea acestei din urmă obligații.

Prin solicitarea de redeschidere a judecății formulată la data de 22 noiembrie 2022, reclamanta a învederat că renunță la capătul subsidiar privind daunele moratorii, cererea de repunere pe rol fiind respinsă prin încheierea pronunțată la 13 februarie 2023, obiect al recursului pendinte, prin care instanța de control judiciar a reținut că actul de dispoziție al renunțării poate surveni doar după complinirea obligației legale de timbrare sau exercitarea căilor de atac prevăzute de lege privind plata taxelor de timbru. Potrivit instanței de recurs, în lipsa unor precizări concrete cu privire la cuantumul daunelor moratorii solicitate, este imposibilă stabilirea taxei judiciare de timbru aferente procesului și nu deschide părții dreptul de a formula cererea de reexaminare.

Astfel, instanța a considerat că judecata recursului este împiedicată de imposibilitatea calculării cuantumului complet al taxei judiciare de timbru datorate în calea extraordinară de atac.

Înalta Curte formulează observația că, în cadrul procesului civil, pentru recunoașterea drepturilor pe calea procedurii judiciare, justițiabilii au obligația de a achita taxa de timbru aferentă, stabilită potrivit dispozițiilor legale.

Conform art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată.

Astfel, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi va pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate.

În calea de atac a recursului, în condițiile în care, conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., dovada achitării taxei judiciare de timbru trebuie anexată memoriului de recurs, instanța, primind cererea de recurs și constatând că aceasta nu este timbrată, va stabili taxa de timbru datorată și va comunica recurentului lipsurile cererii de recurs, respectiv necesitatea achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit și a depunerii la dosar a dovezii de plată în termen de 10 zile de la data comunicării, conform art. 490 alin. (2) raportat la art. 471

1

alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât din normele legale anterior evocate, rezultă obligația instanței de judecată de a stabili, la primirea cererii de chemare în judecată, cuantumul taxei judiciare de timbru și de a-l comunica părții, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă, considerând că este împiedicată desfășurarea normală a procesului prin neevaluarea cuantumului daunelor moratorii pretinse pentru stabilirea taxei judiciare de timbru datorate.

De altfel, deși pentru soluționarea apelului s-a stabilit taxa judiciară de timbru datorată, din considerentele încheierii recurate nu rezultă motivele care au împiedicat instanța de recurs să calculeze un cuantum provizoriu al taxei judiciare de timbru aferente recursului pentru a acorda posibilitatea părții recurente să conteste acest cuantum, modul de calcul și textele de lege incidente potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind etape obligatorii în ceea ce privește taxa judiciară de timbru.

În consecință, nu poate fi reținută în sarcina reclamantei o conduită de natură să împiedice desfășurarea sau continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancțiunea suspendării judecării recursului, în condițiile în care instanța nu a stabilit un cuantum provizoriu al taxei judiciare de timbru datorate.

Prin urmare, sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante referitoare la încălcarea de către instanța de recurs a obligației de a calcula cuantumul taxei judiciare de timbru și de a-l comunica împreună cu termenul de achitare și sancțiunea aplicabilă în caz de neconformare.

În acest context, sancțiunea suspendării judecății recursului este rezultatul aplicării greșite a prevederilor art. 31 alin. (1) și 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 22 alin. (2) și art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată astfel că instanța de control judiciar nu era împiedicată să stabilească un cuantum provizoriu al taxei judiciare de timbru aferente recursului și să soluționeze cauza în condițiile expuse, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Trebuie subliniat faptul că, atașat cererii de repunere pe rol înregistrate în dosarul Curții de Apel București – secția a V-a Civilă în data de 12 aprilie 2023 anterior declarării recursului pendinte, reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 357 RON, aferente daunelor moratorii, precum și modul de calcul al acestor daune.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a îndeplinit în cele din urmă obligația procesuală stabilită nemaifiind justificată măsura suspendării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureș împotriva încheierii din 13 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, pe care casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureș împotriva încheierii din 13 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.