ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 834/2017

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 15.12.2014, sub nr. x/2014, reclamanta R.A. Aeroportul Internațional Sibiu, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata echivalentului în RON al sumei de 167.096,42 euro, la cursul BNR din ziua plății, reprezentând diferența dintre investiția ce trebuia realizată conform contractului de asociere în participațiune cu nr. x din 26.08.2008 și investiția efectiv realizată de pârâtă; la plata sumei de 48.698,02 RON, reprezentând comision agenție neîncasat de către regie ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale privind veniturile asocierii, denaturarea rezultatelor asocierii și folosirea de intermediari de către pârâtă; la plata sumei de 14.370,88 RON reprezentând debit restant ca urmare a consumului de energie electrică aferentă perioadei 2008 - 2013, ce trebuia achitat conform clauzelor prevăzute în contractul de asociere în participațiune menționat și la plata dobânzilor legale pentru petitele arătate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5057 din 23.09.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă au fost respinse ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente perioadei 26.08.2008-14.12.2011, excepții invocate de pârâta S.C. A. S.R.L.

A fost admisă cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta R.A. Aeroportul Internațional Sibiu, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 142.779,62 euro, la cursul BNR din ziua plății, reprezentând diferența dintre investiția ce trebuia realizată conform contractului de asociere în participațiune nr. x/26.08.2008 și investiția efectiv realizată de pârâtă; 48.698,02 RON reprezentând comision de agenție neîncasat și 14.370,88 RON, reprezentând contravaloarea consumului de energie electrică pentru perioada 2008-2013.

A fost obligată pârâta și la plata către reclamantă a dobânzii legale în cuantum de 50.928,7 RON, calculată de la data expirării termenului de valabilitate a contractului menționat mai sus, 26.08.2013 și până la data de 31.07.2015.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.000,29 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise și onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1181/2016 din 4 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost obligată apelanta la plata sumei de 25.527 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond și în apel.

Această decizie a fost îndreptată prin încheierea nr. 80 din 2 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost admisă cererea petentei S.C. A. S.R.L. și s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia civilă nr. 1181/2016 din 4 iulie 2016, în sensul că denumirea corectă a apelantei este S.C. A. S.R.L., iar în dispozitivul deciziei se va menționa obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25.527 RON către apelanta-pârâtă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta R.A. Aeroportul International Sibiu a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, recurenta susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor legale, reținând în mod eronat că reclamanta ar fi solicitat prin cererea de chemare în judecată plata integrală a sumei de 200.000 euro.

În acest context, arată că investiția inițială în ansamblurile publicitare în valoare de aproximativ 200.000 de euro era obligatorie și esențială pentru atingerea scopului contractului de către S.C. A. S.R.L la încheierea contractului de asociere în participațiune și că aceasta nu ar fi fost interpretată în acest sens de instanța de apel.

Mai susține recurenta că, instanța de apel aplicând greșit normele legale a apreciat ca nefondată solicitarea R. A. Aeroport Internațional Sibiu de obligare a pârâtei la plata sumei 142.779,62 euro, reprezentând diferența dintre investiția ce trebuia realizată și investiția efectiv realizată de către aceasta apreciind că "părțile au convenit cota de participare la beneficii și la pierderile rezultate din asocierea în participațiune, cuvenită fiecărui asociat, respectiv 45% pentru reclamantă (asociat prim) și 55% pentru pârâtă (asociat secund) - art. 12 alin. (1) din contract".

De asemenea, se susține că instanța nu a analizat faptul că dacă în contract nu s-a prevăzut un termen în aducerea aportului, atunci acest aport neconstituit în totalitatea sa, se va plăti în totalitate asociatului prim, nemaiavând relevanța cotelor de profit și pierdere stabilite în contract de părți.

Astfel, aplicarea greșită a normelor legale rezultă și din faptul că, întrucât părțile nu au prevăzut o clauză contractuală care să stabilească termenul până la care să fie adus aportul constând în investiția inițială, rezultă că părțile au înțeles ca această investiție să se realizeze pe toată durata contractului de asociere în participațiune. Acest aspect rezultă ca urmare a aplicării regulii, conform căreia, clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul, adică este important ca interpretarea dată clauzelor unui contract să poată conduce la un efect logic, pertinent și coerent și nu să genereze anomalii.

O altă critică vizează faptul că instanța de apel a motivat contradictoriu decizia atacată. Acest aspect rezultând din analiza motivelor care au stat la baza respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune cu motivele invocate de instanța de apel privind respingerea cererii de chemare în judecată a R.A. Aeroportul Internațional Sibiu ca fiind nefondată.

Mai susține recurenta că instanța de apel, aplicând greșit normele legale, a apreciat că solicitarea comisionului de agenție este neîntemeiată și contrară dispozițiilor contractuale, în special a art. 6 lit. d) din contractul de asociere, susținând că încheierea contractelor cu intermediarii "efectuate de pârâtă în temeiul asocierii în participațiune, derivă din chiar obiectul asocierii - art. 6 lit. d) din contractul de asociere - astfel că în nici un caz nu poate fi socotită o încălcare a obligațiilor contractuale sancționabilă cu plata unei penalități, fie ea și una intitulată comision de agenție".

În acest sens, se susține că instanța de apel a denaturat sensul clauzei contractuale întrucât art. 6 lit. d) prevede că asociatul secund se obligă să încheie contracte cu beneficiarii reclamelor, conform solicitării acestora, pe perioade chiar variabile.

Astfel, contractul de asociere în participațiune este un contract "intuitu personae" și, prin urmare încheierea contractelor, conform clauzei contractuale mai sus citate trebuia realizată personal de asociatul secund în mod direct și nu prin intermediul intermediarilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la 28 decembrie 2016, intimata-pârâta S.C. A. S.R.L. a invocat excepția tardivității formulării recursului, pentru încălcarea prevederilor art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 485 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd sancțiunea nulității recursului pentru situațiile în care acesta nu este formulat în termenul legal, precum și excepția nulității recursului, față de neîncadrarea motivelor de casare în dispozițiile prevăzute expres de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinare transmis prin poștă la 10 ianuarie 2017, recurenta-reclamanta R.A Aeroportul International Sibiu a solicitat înlăturarea susținerilor intimatei ca nefondate, arătând că recursul nu este tardiv formulat în raport cu data declarării recursului și data comunicării deciziei atacate și că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin precizările depuse de intimata-pârâta S.C. A. S.R.L. la 13 februarie 2017 s-a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015, ce vizează situația în care obiectul unei cereri ce are valoarea sub l.000.000 RON inclusiv, cererea nu este supusă recursului, ca și în speța de față, unde obiectul litigiului îl reprezintă cererea evaluabilă în bani în cuantum de 813.131,31 RON, raportat la data formulării prezentelor precizări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 8 martie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 24 martie 2017, recurenta depunând la data de 5 aprilie 2017, punct de vedere la raport susținând admisibilitatea în principiu a recursului formulat în cauză.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta R.A. Aeroportul International Sibiu, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are ca obiect cererea evaluabilă în bani în cuantum de 813.131,31 RON, a reclamantei R.A. Aeroportul International Sibiu, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015 prevede:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016".

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În speță, obiectul acțiunii îl constituie pretenții în cuantum de 813.131,31 RON, fiind vorba de o acțiune evaluabilă în bani care se încadrează în textul de lege anterior evocat.

Astfel, acțiunea pendinte este o acțiune de natura celei enumerate la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., fiind o acțiune evaluabilă în bani, dar cu o valoare inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil; procesul fiind început la 8 octombrie 2014, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Se constată prin urmare că decizia pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale menționate, calea de atac a recursului exercitată de reclamanta R.A. Aeroportul International Sibiu este inadmisibilă, decizia pronunțată de Curtea de Apel București fiind definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta R.A. Aeroportul International Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU împotriva deciziei civile nr. 1181/2016 din 4 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2017.