ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 376/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile C. civ., Legii nr. 7/1996, republicată, a cadastrului și a publicității imobiliare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 5327 din 24.05.2019, Judecătoria Sectorului 3 București – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București, dosarul fiind înregistrat la data de 24.06.2019 pe rolul secției a III-a Civilă.

Prin încheierea din data de 24.10.2019, secția a III-a civilă a Tribunalului București a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civilă a Tribunalului București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei secții la data de 06.12.2019 sub nr. x/2018*.

Prin sentința civilă nr. 1115/2022 din 18.05.2022, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, precum și cererea pârâtei D. S.R.L. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenții-reclamanți au susținut că pentru termenul de judecată din 12 decembrie 2022 instanța de apel a nesocotit prevederile imperative ale art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., deoarece reclamanții nu au fost citați pentru acest termen de judecată cu mențiunea privind achitarea taxei judiciare de timbru aferente apelului formulat.

Arată recurenții-reclamanți că anularea ca netimbrată a cererii de apel putea fi dispusă numai după comunicarea obligației privind cuantumul taxei judiciare de timbru datorate după soluționarea celor două cereri formulate privind acordarea facilităților la plata taxei de timbru și reexaminarea încheierii prin care a fost respinsă cea dintâi cerere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 2 februarie 2023.

La 27 martie 2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimatele-pârâte C. S.R.L. și D. S.R.L., prin care au solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate; anularea recursului ca netimbrat, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat și obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța supremă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 iunie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, părțile neexercitându-și însă acest drept.

Prin încheierea din 3 octombrie 2023 a fost respinsă excepția nulității recursului pentru considerentele care rezultă din cuprinsul acestei încheieri, a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen de judecată la 5 decembrie 2023, cu citarea părților în ședință publică, când s-a dispus amânarea cauzei, la solicitarea părților, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenții-reclamanți și-au întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticând soluția instanței de apel din perspectiva nerespectării normelor de procedură privind citarea cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea apelului.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Criticile referitoare la încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. în ceea ce privește realizarea procedurii de citare pentru termenul de judecată din 12 decembrie 2022 cu mențiunea privind obligația achitării taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia, subsumate de autoarele memoriului de recurs cazului de casare menționat sunt nefondate.

În dezvoltarea acestei critici s-a susținut că anularea ca netimbrată a cererii de apel putea fi dispusă numai după comunicarea obligației privind cuantumul taxei judiciare de timbru datorate după soluționarea celor două cereri formulate privind acordarea facilităților la plata taxei de timbru și reexaminarea încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordarea facilităților.

Potrivit normelor de procedură prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. "Citația va cuprinde indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate de cel citat".

Succesiunea actelor de procedură din dosarul de apel relevă că prin rezoluția de primire a dosarului, curtea de apel a pus în vedere reclamanților obligația de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 16.123,75 RON, în termen de 10 zile de la primirea comunicării.

Adresa care consemneză obligațiile astfel impuse a fost comunicată reclamanților, la sediul procesual ales indicat în cererea de apel, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de apel.

Procedând în modalitatea descrisă, instanța de prim control judiciar s-a conformat pe deplin obligațiilor prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 19 iulie 2022, apelanții-reclamanți B. S.R.L. și A. au formulat cereri de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, solicitările fiind respinse prin încheierea de ședință din data de 05 septembrie 2022.

Împotriva acestei încheieri reclamanții au formulat cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea nr. 118A/2022 pronunțată la 7 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2018, încheierea fiind comunicată reclamanților la data de 19.10.2022, astfel cum rezultă din procesele-verbale existente la dosarul asociat a1 al instanței de apel.

În aceste condiții, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, Înalta Curte constată că autorii căii de atac au cunoscut cuantumul taxei judiciare de timbru aferente apelului pe care îl declaraseră. Aceasta întrucât nicio dispoziție legală nu obligă instanța ca, după ce a comunicat părții obligațiile care îi revin în chestiunea timbrajului, să procedeze apoi, în măsura în care au fost demarate procedurile de reexaminare și de acordare a facilităților la plata taxei, care au fost respinse, la o nouă comunicare a aceleiași obligații.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Se reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci poate fi supus unor limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată, conform art. 33 alin. (1) din același act normativ.

În egală măsură potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia.

Așa fiind, comunicarea în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate precum și a încheierilor de respingere a cererilor de acordare a ajutorului public judiciar și de reexaminare constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înțeleagă că suma pe care o are de achitat este chiar cea pe care o contestase, prin căile expuse anterior și care îi fuseseră respinse.

Legea nu obligă instanțele judecătorești să notifice din nou debitorului obligației de timbrare, ulterior comunicării acestor încheieri, necesitatea îndeplinirii aceleiași obligații.

În considerarea argumentelor expuse anterior, Înalta Curte constată că dispoziția de anulare a apelului ca netimbrat a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., precum și a dreptului de acces la justiție.

Prin urmare, în cauză nu au fost nesocotite prevederile art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind nefondate.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1888A din 12 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. S.R.L. și A. împotriva deciziei civile nr. 1888A din 12 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.