ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 363/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 363/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 15 februarie 2024
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 28 decembrie 2022 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. x/2022 cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale.
Prin încheierea din 2 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022 a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 200 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea din 25 aprilie 2023.
Reclamantul a formulat apel, înaintat în data de 30 aprilie 2023, prin mijloace electronice.
Prin decizia civilă nr. 4676/2023 din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de apelantul A. împotriva încheierii de ședință din 2 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs la data de 18 octombrie 2023, fiind evocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., iar în cadrul memoriului de recurs, acesta și-a exprimat nemulțumirile față de soluțiile pronunțate în cauză.
La termenul din 15 februarie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 2 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022, astfel că, decizia atacată conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este definitivă.
În speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre definitivă, prin care s-a respins ca inadmisibil apelul formulat împotriva unei încheieri pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare, potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ.
Din dispozițiile C. proc. civ., rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.
Potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ., cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată, se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie.
Prin urmare, prin dispozițiile anterior menționate, legiuitorul a stabilit expres că hotărârea prin care se soluționează cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată este definitivă.
În mod corect, instanța de apel a reținut că prin prezența sintagmei numai în cadrul art. 200 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a dorit a impune numai calea de atac a reexaminării în cazul încheierilor prin care au fost anulate cererile de chemare în judecată, în cadrul procedurii de verificare și regularizare prevăzută de art. 194 – 197 și 200 C. proc. civ., procedură care vizează aspecte formale ale întocmirii actului de sesizare al instanței și nu antamează fondul dreptului dedus judecății.
În consecință, decizia pronunțată de instanța de apel fiind definitivă, ea nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Așadar, caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.
Conform art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4676/2023 din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4676/2023 din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2024.