ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a III-a Civilă la 19.07.2017 sub nr. x/2017, reclamanta Regia Autonomă de Transport București a chemat în judecată pe pârâții A., B., C., D., E., F., G. și H., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata sumei de 1.457.408 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul produs reclamantei ca urmare a concedierilor nelegale dispuse în temeiul Hotărârii consiliului de administrație nr. 18/30.08.2013, iar în subsidiar, dacă se va stabili doar vinovăția unui/unora dintre pârâți, să oblige pe acela/aceia, în mod exclusiv, la acoperirea părții de prejudiciu pentru care răspund; a mai solicitat obligarea pârâților responsabili, în solidar, proporțional cu gradul de vinovăție al fiecăruia, la plata prejudiciului în valoare de 1.457.408 RON, compus din sumele achitate pentru reîncadrarea unor angajați concediați nelegal, respectiv 198.641 RON pentru I., 247.766 RON pentru J., 325.400 RON pentru K., 233.166 RON pentru L., 158.798 RON pentru M., 145.641 RON pentru N., 149.996 RON pentru O., iar în cazul în care se va reține vinovăția doar a unuia dintre pârâți, obligarea acestuia la plata întregii despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.

La 24.08.2017, pârâtul H. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei calității sale procesuale pasive și prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; totodată, a solicitat chemarea în garanție a pârâților A., B., C., D., E. și F..

Prin întâmpinările formulate, pârâții B., A., P., E., C. și D. au invocat excepțiile necompetenței materiale procesuale, netimbrării acțiunii, lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei calității lor procesuale pasive, lipsei de interes a reclamantei, prescripției dreptului material la acțiune și inadmisibilității acțiunii, iar pe fond, respingere cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La 13.10.2017, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Consiliului General al Municipiului București și a Unității Administrativ Teritoriale Municipiul București.

Față de această cerere, Municipiul București a depus întâmpinare, invocând excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive și lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului General al Municipiului București și a Unității Administrativ Teritoriale Municipiul București.

Prin întâmpinările formulate, pârâții D., H., B. și Q. au solicitat respingerea ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată a altor persoane.

Prin sentința civilă nr. 1176/15.06.2018, Tribunalul București – secția a III-a Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției a II-a contencios administrativ și fiscal a aceluiași tribunal.

Astfel învestit, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 26.09.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a Civile a Tribunalului București sub nr. x/2017**, care, prin încheierea din 26.02.2019, a respins excepția netimbrării acțiunii, iar prin încheierea din 12.06.2019, a respins, ca neîntemeiate, excepția necompetenței materiale procesuale și cererea de disjungere a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul H. și, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată a altor persoane.

La 28.06.2019, prin încheiere, tribunalul a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea apelului exercitat împotriva încheierii din 12.06.2019, de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a altor persoane.

După ce, prin decizia civilă nr. 1872/13.11.2019, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul împotriva aceste încheieri, judecata cauzei a fost reluată.

Prin sentința civilă nr. 911/03.07.2020, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă; a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără interes, a obligat reclamanta la plata către pârâtul D. a sumei de 7.000 RON și către pârâtul H. a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de H. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în garanție.

Împotriva acestei sentințe, Societatea de Transport București STB S.A. a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței de apel sub nr. x/2022.

Prin decizia nr. 1588/20.10.2022, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins apelul și a obligat apelanta la plata către intimații-pârâți a cheltuielilor de judecată, respectiv, către intimatul-pârât H. suma de 5.000 RON, cuantum redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către P. 5.000 RON, cuantum redus în temeiul aceleiași prevederi legale, către intimații-pârâți D. și B., suma de 5.000 RON pentru fiecare, iar către C. și E. câte 5.291,92 RON.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs P., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul său, a precizat că recursul vizează exclusiv soluția instanței de apel privind cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

A arătat că, în fața curții de apel, a solicitat ca, în ipoteza respingerii apelului, apelanta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, în valoare de 19.301 RON, reprezentând onorariul avocatului său, din care 9.894 RON pentru judecata apelului, iar 9.607 RON, pentru judecata la prima instanță, când nu le-a solicitat, întrucât urma să le recupereze pe cale separată.

Recurentul a criticat decizia recurată sub aspectul reducerii cuantumului acestor cheltuieli, considerând că suma solicitată este justificată de durata procesului, care a primit multe termene de judecată în etapa procesuală a fondului.

A evocat prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, art. 1.281 C. civ. și art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și a susținut că reducerea cuantumului onorariului de avocat este o ingerință în convenția părților și în dreptul părții care a câștigat procesul de a recupera cheltuielile efectuate, astfel că poate fi dispusă, ca măsură excepțională, doar în situația unei disproporții a onorariului față de valoarea sau complexitatea cauzei ori prestația avocațială și numai dacă această soluție este justificată de un interes general.

Totodată, autorul căii de atac a afirmat că, în cauză, reducerea cuantumului onorariului de avocat nu a fost motivată obiectiv pe niciunul dintre aceste criterii, iar acordarea în parte a acestei cheltuieli îi este defavorabilă, prin comparație cu ceilalți pârâți, care au recuperat integral sumele solicitate.

În susținerea criticilor sale, a mai invocat și Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 82/2020 privind aprobarea "Ghidului orientativ al onorariilor minimale recomandate", potrivit căruia onorariul minimal recomandat pentru un litigiu evaluabil în bani de peste 1.000.000 RON este de 20.000 RON pentru etapa fondului și tot atât pentru apel.

La 27.02.2023, intimata-reclamantă Societatea de Transport București STB S.A. a formulat întâmpinare prin care, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea căii de atac.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că recursul a fost declarat tardiv și că excepția inadmisibilității invocată de Societatea de Transport București STB S.A. vizează, în realitate, nulitatea recursului, prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. raportul a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că pot depune puncte de vedere la raport, însă doar intimata-reclamantă și-a exprimat punctul de vedere.

Luând în examinare, cu prioritate, excepția tardivității recursului, Înalta Curte arată că aceasta primează excepției nulității, întrucât vizează legalitatea învestirii instanței de recurs și, în situația admiterii, soluționarea celeilalte excepții ar fi de prisos, potrivit art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiții, asupra excepției tardivității, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", iar potrivit alin. (2), "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

Cum decizia atacată a fost comunicată recurentului la 10.11.2022, aplicarea textelor de lege citate mai sus relevă că termenul de 30 de zile pentru declararea recursului s-a împlinit la 12.12.2022.

Cererea de recurs a fost transmisă prin poșta electronică la 16.12.2022, după împlinirea termenului legal și peremptoriu pentru declararea căii de atac.

De asemenea, se reține că recurentul nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile art. 186 C. proc. civ.

În considerarea argumentelor expuse, văzând dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor legale evocate mai sus, va respinge ca tardiv recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât P. împotriva deciziei nr. 1588/20.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2024.