ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 319/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10773 din 10 decembrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucuresti – secția a VII-a Civilă a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei A. S.A., fiind desemnat administrator judiciar B..

Prin sentința civilă nr. 5104 din 26 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucuresti – secția a VII-a Civilă a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea A. S.A.

Prin sentința civilă nr. 3000 din 14 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucuresti – secția a VII-a Civilă a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei A. S.A., fiind numit lichidator judiciar B..

Împotriva acestei hotărâri și a încheierii din 24 mai 2023 – prin care judecătorul-sindic a respins cererile de intervenție formulate de C. S.A. și D. S.R.L. reținând că cele două societăți nu invocă niciun drept propriu în legătură cu învestirea instanței – a declarat apel debitoarea A. S.A., prin administrator special E..

Prin decizia civilă nr. 1748/A din 13 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de A. S.A., prin administrator special E..

Împotriva deciziei instanței de apel, A. S.A., prin administrator special E., a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului.

Cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, a fost înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2023.

Având în vedere dispozițiile art. 510 alin. (3) din C. proc. civ. conform căruia "în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței", prin practicaua deciziei civile nr. 317/13 februarie 2024, pronunțată în dosar nr. x/2023, Înalta Curte a dispus disjungerea prezentei cereri de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a analiza în prezentul dosar nou format – dosar nr. x/2024, disjuns din dosarul x/2023 - exclusiv cererea de revizuire întemeiată de petentă pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În argumentarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. revizuenta a susținut, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la aspectele invocate prin cererea de apel.

În acest sens a învederat că:

- instanța de apel a omis să se pronunțe asupra excepției citării, încheierea din 24.05.2023 fiind lovită de nulitate de vreme ce, pentru acest termen, creditorii F., G. S.R.L., H. S.R.L. și I. S.R.L., care au votat planul de reorganizare, nu au fost legal citați, în sensul că, fie au fost omiși din citativ (F.), fie nu au fost citați la adresa indicată (G. S.R.L.) sau la adresa de sediu (I. S.R.L.), fie prin lichidator judiciar (H. S.R.L.);

- cererea de intervenție formulată de societatea J. S.R.L. ar fi trebuit să fie comunicată tuturor creditorilor potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1) C. proc. civ. și nu prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență, întrucât acesta nu suplinește condiția comunicării.

- instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la critica ce viza încălcarea de către judecătorul-sindic a prevederilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ., motivând că, deși împotriva sa a formulat cerere de recuzare, acesta s-a pronunțat, în ședință publică, asupra cererilor de intervenție formulate de societățile C. S.A. și D. S.R.L.

A mai învederat revizuenta că, opus aprecierii instanței de apel, excepțiile lipsei dovezilor calității de reprezentant a semnatarilor cererilor de trecere în procedura falimentului, promovate de Serviciul Public de Finanțe Locale Ploiești și CNCF CFR S.A., se impuneau a fi admise, dat fiind că, la dosarul cauzei, nu a fost înaintat niciun înscris doveditor al calității de reprezentant, precum și faptul că, instanța a încălcat prevederile art. 74 din Legea nr. 85/2006, deoarece la masa credală au fost înscriși creditori ale căror creanțe nu erau certe, lichide și exigibile (K. S.R.L. și SNTFM CFR MARFĂ S.A.) și care, ulterior, au solicitat intrarea debitoarei în procedura falimentului, respectiv că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea de intervenție principală și accesorie formulată în susținerea administratorului judiciar.

Prin întâmpinarea formulată, A. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar ca nefondată.

Intimatul SERVICIUL PUBLIC DE FINANȚE LOCALE PLOIEȘTI, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar ca neîntemeiată.

Intimata I. S.R.L., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special, excepția nulității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și nefondată.

La termenul de judecată fixat în cauză, de astăzi 13 februarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței supreme în ce privește soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de dispozițiile procedurale referitoare la instanța competentă a judeca revizuirea cuprinse în art. 510 C. proc. civ., concluziile părților prezente în ședința publică fiind consemnate supra, în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 510 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și ale art. 457 alin. (1) din același cod, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în cauză, revizuenta a învestit instanța cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1748/A din 13 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2013, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Regula statuată prin dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că revizuirea este de competența instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin excepție, alin. (2) al aceluiași articol, care reglementează cazul cererilor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instituie competența de soluționare a acestora în favoarea instanței mai mare în grad față de cea care a pronunțat prima hotărâre, iar alin. (3) stabilește că, în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, prorogarea competenței nu va opera.

Așadar, textul de lege reglementează competența materială imperativă a instanței, de la care nu se poate deroga, chiar în cazul în care prin cerere se invocă mai multe motive, ce atrag competențe diferite.

Reținând că cererea de revizuire formulată a fost deja disjunsă, în prezentul dosar fiind păstrată doar partea din cererea de revizuire care a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile legale anterior evocate, referitoare la instanța competentă a soluționa cererea de revizuire întemeiată pe această dispoziție legală, precum prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la modul de soluționare a excepției de necompetență, constată că nu este competentă material să soluționeze cererea, așa încât va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel București, instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Cât privește solicitarea revizuentei privind recalificarea în contestație în anulare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 131 alin. (1) corelate cu cele ale art. 22 alin. (4) C. proc. civ., reține că această solicitare este atributul instanței competente a soluționa cauza – în speță, Curtea de Apel București. O atare concluzie este impusă de imperativul ca asupra calificării corecte a cererii adresate instanței să se pronunțe instanța competentă a o soluționa, cu atât mai mult cu cât, în raport de prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacată astfel că, indiferent de calificarea juridică a cererii – revizuire sau contestație în anulare – instanța competentă a o soluționa este instanța care a pronunțat hotărârea atacată, în speță Curtea de Apel București.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 1 din același cod, se va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, și se va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București – secția a V-a Civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină în favoarea Curții de Apel București – secția a V-a Civilă competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. S.A., prin administrator special E., împotriva deciziei nr. 1748/A din 13 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2013, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.