ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 303/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 30 august 2018 și înregistrată la 3 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub număr de dosar x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE S.A., a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 100/31.07.2018 emisă de către Directorul General al Societății Naționale a Apelor Minerale S.A., ca netemeinică și nelegală, obligarea societății pârâte la reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 80 Codul Muncii, obligarea la plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin până la data reintegrării efective în funcția deținută anterior concedierii și la plata dobânzii legale aferente cu respectarea indicelui de inflație, la plata daunelor morale/profesionale provocate în conformitate cu dispozițiile art. 253 din Codul Muncii, în cuantum de 30.000 de euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 418 din 25 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE S.A.; a fost anulată decizia nr. 100/31.07.2018, a fost reintegrată contestatoarea în funcția deținută anterior concedierii, a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, sumă la care se va calcula și plăti dobânda legală aferentă începând cu data de 30.08.2018 până la plata efectivă; a fost respinsă în rest contestația ca neîntemeiată; s-a luat act că și-a rezervat contestatoarea dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 14 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecării apelului până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului penal nr. x/2018 înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, instrumentat de DGPMB, secția 4 Poliție.

Prin decizia nr. 3591 din 12 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimat apelul declarat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. împotriva sentinței civile nr. 418/25.01.2019, pronunțate de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, că a fost dispusă suspendarea judecării cauzei la 14.10.2019, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a pricinii penale ce face obiectul dosarului penal nr. x/2018, înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, instrumentat de DGPMB, secția 4 Poliție.

De asemenea, s-a reținut că, ulterior suspendării judecății dispuse la 14.10.2019, în cauză nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, iar de la data soluționării dosarului penal care a determinat suspendarea, respectiv 15.04.2021, termenul de perimare de 6 luni a curs continuu, nefiind incident nici un caz de întrerupere sau suspendare a cursului perimării dintre cele prevăzute de art. 417-418 C. proc. civ.

În termen legal, împotriva deciziei nr. 3591 din 12 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că, prin încheierea din 14.10.2019, s-a dispus suspendarea judecății cauzei privind apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 418/25 ianuarie 2019, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018 înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Ulterior, instanța a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării, în acest sens acordând termen la data de 12 iunie 2023.

Din studiul dosarului reiese că s-a dispus de către instanță formularea unei cereri către organul penal în vederea comunicării stadiului cercetării întreprinse. S-a depus la dosar Ordonanța emisă la 15.04.2021 în dosarul penal nr. x/2020, aflat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, secția Combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Din analiza și studiul acestui din urmă document, reiese că efectuarea cercetării penale a vizat săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu față de presupusa faptă a directorului general care a dispus angajarea numitei B. și promovarea fără concurs a acesteia, acestea fiind presupusele fapte penale ale numitului C..

La finalul documentului în discuție se dispune, în esență, clasarea cauzei și faptul că soluția se comunică numitului C., precum și că, potrivit art. 339 C. proc. pen., orice persoană interesată poate face plângere împotriva ordonanței de clasare.

Așadar, ordonanța penală "prin care instanța de apel a constatat perimat apelul" nu are o înrâurire cu presupusele fapte pentru care s-a formulat plângere împotriva părții din dosar A. și nici nu se poate aprecia ca societatea, în calitate de petentă, să devină persoană interesată.

Recurenta a apreciat că, odată depusă o plângere, partea care a formulat-o va primi soluția dispusă, precum și că, în speță, ordonanța respectivă nu a soluționat și fondul plângerii societății, redând, în final, dispozițiile art. 316 C. proc. pen.

În concluzie, recurenta a solicitat a se constata că motivul/rațiunea juridică pentru care instanța de apel a apreciat ca perimată cererea sa de apel nu are o înrâurire cu cauza ce face obiectul prezentei acțiuni.

Intimata A. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din camera de consiliu de la 21 noiembrie 2023, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. împotriva deciziei nr. 3591 din 12 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, între altele: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ: "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă sau formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept material aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă că nu s-a criticat hotărârea instanței de apel prin care s-a constatat perimarea, respectiv nu s-au indicat motivele pentru care instituția perimării ar fi fost greșit aplicată, ci, în realitate, s-au formulat critici cu privire la încheierea prin care s-a suspendat judecata cauzei, la 14.10.2019, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, s-a susținut, în esență, că ordonanța penală "prin care instanța de apel a constatat perimat apelul" nu are o înrâurire cu presupusele fapte pentru care s-a formulat plângere împotriva părții din dosar A. și nici nu se poate aprecia ca societatea, în calitate de petentă, să devină persoană interesată.

Prin cererea de recurs s-a solicitat, a se constata că motivul/rațiunea juridică pentru care instanța de apel a apreciat ca perimată cererea sa de apel nu are o înrâurire cu cauza ce face obiectul prezentei acțiuni.

Prin urmare, deși se face referire la "ordonanța penală", criticile recurentei vizează, în realitate, măsura suspendării dispusă de instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "instanța poate suspenda judecata: (...) când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel".

În acest context, trebuie menționat că împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata, recurenta putea formula în mod separat recurs, potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ.

Pe calea recursului declarat împotriva hotărârii de perimare partea trebuie să critice legalitatea acestei măsuri din perspectiva dispozițiilor art. 416-422 C. proc. civ., iar nu măsura de suspendare a judecării procesului luată anterior perimării, care putea fi criticată printr-un recurs separat.

Înalta Curte subliniază că dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, iar în speță nu se invocă încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor procedurale privind soluționarea excepției perimării apelului.

Rezumând, susținerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanța de recurs nu se poate substitui părții, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanței de apel.

Totodată, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. împotriva deciziei nr. 3591 din 12 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. împotriva deciziei nr. 3591 din 12 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2024.