ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1450/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020 Asupra contestație în anulare de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 718 din 26 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dosarul nr. x/2018, a anulat ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1021 din 5 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA NATIONALA A APELOR MINERALE S.A. și a obligat recurentul la plata sumei de 34.983,20 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SOCIETATEA NATIONALA A APELOR MINERALE S.A.. Împotriva deciziei 718 din 26 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civil, A. a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ. solicitând admiterea contestației în anulare. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Societatea Națională a Apelor Minerale S.A. a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată. Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare excepția inadmisibilității contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar art. 503 alin. (2) pct. 2 din același act normativ prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale evocate rezultă că obiectul contestației în anulare îl formează numai hotărârile judecătorești definitive. Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (…) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Textul de lege evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în completul de filtru, prin care recursul a fost anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Așadar, nefiind supusă niciunei căi de atac rezultă că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare. Prin raportare la aceste considerații Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia a fost declarată contestația în anulare, respectiv decizia nr. 718 din 26 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost pronunțată în procedura de filtru a recursurilor de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin decizia contestată a fost anulat ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1021 din 5 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a fost obligat recurentul la plata sumei de 34.983,20 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SOCIETATEA NATIONALA A APELOR MINERALE S.A.. Potrivit prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Așadar, fiind o decizie prin care s-a anulat recursul de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc.

civ.. În consecință, decizia nr. 1287 din 11 iunie 2019 nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege în condițiile și termenele stabilite de acestea, indiferent de menținerile din dispozitivul ei. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 Cod procedură Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 508 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 718 din 26 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 718 din 26 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dosarul nr. x/2018. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2020.