ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 302/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 302/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 13 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2022, reclamanta FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVILCULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat persoane fizice A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA – Direcția Silvică Brașov, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice si piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic si cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; Obligarea pârâtei RNP-Romsilva - Direcția Silvică Brașov la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv si în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, in condiții speciale de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1790 din 3 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă excepția necompetenței generale a instanței, ca neîntemeiată; s-a respins ca neîntemeiată excepția conexității; a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de instanță, din oficiu și, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov.
În ceea ce privește excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, invocată de pârâta Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, Tribunalul București a reținut, în esență, că raportat la obiectul cauzei deduse judecății, rezultă că acesta se circumscrie noțiunii de conflict de muncă, astfel cum este definit de art. 231 din Codul muncii, respectiv conflictul dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
De asemenea, pornind de la cadrul legal instituit de prevederile art. 266, art. 269 Codul muncii, s-a constatat că legiuitorul a prevăzut expres ca jurisdicția muncii să fie de competența instanțelor judecătorești și nu de competența altor organe cu atribuții jurisdicționale din afara sistemului instanțelor judecătorești.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, s-a reținut, în esență, că acțiunea a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv de Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele membrilor Sindicatului Salariaților din ISJ Brașov, afiliat la Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA.
Redând prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 și pe cele ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, instanța a apreciat că reclamanții - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acțiunea de față, nu au calitatea de membri ai Federației Sindicatelor din Silvicultură "Silva", ci ai sindicatului afiliat la federație, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în fața instanțelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.
Astfel, împrejurarea că salariații în numele cărora a fost formulată acțiune de față au înțeles să împuternicească în acest sens Federația, exclusiv în scopul atragerii competenței Tribunalului București nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, față de dispozițiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizației sindicale.
Aceasta întrucât, salariații nu au și nu pot avea calitatea de "membri" ai Federației, membri ai acesteia fiind sindicatele afiliate, iar nu salariații ce fac parte din aceste sindicate.
Tribunalul București a mai reținut că, prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța competentă în soluționarea conflictelor individuale de muncă în cazul acțiunilor formulate de sindicat în numele membrilor săi de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant, în considerarea calității procesual active pe care acesta o dobândește potrivit art. 28 alin. (3) din legea 62/2011.
Având în vedere că decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii este obligatorie și întrucât sediul sindicatului este în Brașov, jud. Brașov, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției I Civile a Tribunalului Brașov sub același număr de dosar, x/2022
În raport de dezlegarea de drept realizată prin decizia nr. 1/2013 Tribunalul Brașov a reținut, în esență, că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, acestea au același drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv, apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat.
Organizația sindicală reclamantă în cauză nu este Organizația sindicală de la nivelul Direcției Silvice Brașov, această organizație sindicală nu este parte în cauză, astfel încât să determine competența teritorială a Tribunalului Brașov, Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva fiind organizația sindicală care a formulat șl promovat acțiunea, iar, raportat la sediul acesteia din București, Tribunalul București este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.
Având în vedere aceste considerente, prin sentința civilă nr. 3/MAS din 11 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA – Direcția Silvică Brașov la încadrarea membrilor de sindicat în condiții speciale de muncă, încheierea unor acte adiționale în acest sens și plata contribuțiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele anexă.
Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii - 3 noiembrie 2022) și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații sau confederații sindicale.
Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că acțiunile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".
Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.
Față de împrejurarea că sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.
Așa fiind, pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2024.