ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2625/2023

Ședința publică din data de 11 decembrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C., prin administrator judiciar CII D., E. și F. au solicitat să se constate: contractul de împrumut cu ipotecă imobiliară, autentificat sub nr. x/11.04.2013 la BNP G. și Contractul de împrumut autentificat sub nr. x/06.03.2013 la BNP G. reprezintă în fapt plata efectuată în avans pentru vânzarea-cumpărarea de părți sociale ale H. S.R.L., conform cesiunii ce a avut loc în societate prin Hotărârea AGA nr. 5/27.05.2013; anularea Hotărârii AGA nr. 5/27.05.2013 și a tuturor actelor subsecvente acesteia și repunerea părților în situația anterioară cesiunii. Cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea fost întemeiată pe dispozițiile art. 2502 și urm. C. civ., art. 11 C. proc. civ.

Pârâții E. și F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de dispozițiile art. 35 C. proc. civ.. Totodată, aceștia au invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Pârâta C. prin administrator judiciar CII D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la primul capăt de cerere, față de dispozițiile art. 32 C. proc. civ., având în vedere existența dosarului penal nr. x/2015 Totodată, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de aspectul că reclamanții invocă în susținerea cererii de chemare în judecată instituția juridică a simulației ce presupune existența unui act juridic public aparent și a unui act juridic secret, dar real, ceea ce nu este cazul în speță întrucât toate actele juridice sunt publice (contractele de împrumut nr. x/2013 și nr. y/2013 fiind încheiate la notar, iar Hotărârea AGA nr. 5/2013 fiind înscrisă la Oficiul Registrului Comerțiului Vrancea). Referitor la capătul de cerere privind anularea Hotărârii AGA nr. 5/2013, a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii față de dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar motivele invocate în cererea de anulare sunt neîntemeiate.

Prin încheierea de ședință din 16.05.2018 a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2015 față de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 15.05.2020, cu prim termen de judecată după suspendare la data de 03.06.2020.

La termenul din 16.07.2020, reclamanții prin reprezentant convențional au precizat oral în ședință publică, aspecte consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, că cererea de chemare în judecată are caracterul unei acțiuni în constatare declarative, prin care să se stabilească existența unei situații juridice de cesiune, respectiv valoarea cesiunii, stabilită prin voință părților, iar prin decizia penală nr. 1380/A/03.12.2019, rămasă definitivă, pronunțată în cadrul dosarului penal nr. x/2015 de Curtea de Apel Galați s-a constatat natura juridică a contractelor de împrumut și calificarea acestora.

La termenul din 15.12.2020 au fost puse în discuția contradictorie a părților toate excepțiile invocate prin întâmpinări, acestea fiind soluționate astfel: a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a fost admisă excepția tardivității capătului de cerere privind anularea Hotărârii AGA nr. 5/2013, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din data de 29.12.2020, când instanța a amânat pronunțarea asupra excepțiilor.

La termenul din 03.02.2021, instanța a încuviințat reclamanților A. și B., pârâților F. și E. proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților și pârâților persoane fizice. Totodată s-a dispus decăderea pârâtei C. din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții de ordine relativă.

La termenul din 31.03.2021, instanța a apreciat asupra excepției lipsei de interes și a excepției lipsei calității procesual pasive a reclamanților invocată de pârâta C., constatând caracterul interlocutoriu al încheierii de ședință din data de 29.12.2020 față de dispozițiile art. 235 C. proc. civ.. Totodată, asupra decăderii pârâtei C. din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții de ordine relativă, instanța a constatat de asemenea caracterul interlocutoriu al încheierii de ședință din data de 03.02.2021 față de dispozițiile art. 235 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 29.09.2021, instanța a respins ca fiind inadmisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de I. în interesul pârâților persoane fizice F. și E. și a pârâtei C., a încuviințat pârâților F. și E. proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori și a respins proba cu expertiză contabilă solicitată de acești pârâți ca nefiind utilă soluționării cauzei.

La termenul din 17.11.2021, față de decesul reclamantului A., au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv J. și K. în calitate de reclamanți, alături de reclamantul B..

La termenul din 26.11.2021, lichidatorul judiciar al pârâtei C. S.R.L.a invocat excepția autorității de lucru judecat față de existența deciziei civile nr. 300/29.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați în cadrul dosarului nr. x/2013 având ca obiect contestație la tabelul definitiv al creanțelor societății C. S.R.L., prin care s-a dat eficiență considerentelor deciziei penale nr. 1380/A/13.12.2019 a Curții de Apel Galați cu privire la natura juridică a celor două contracte de împrumut ca fiind în realitate o simulație sub forma deghizării elementului preț din convenția părților. Față de excepția invocată, instanța a apreciat că se va pronunța asupra acesteia odată cu soluționarea fondului cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1 din 05.01.2022 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C., prin administrator judiciar CII D., ca neîntemeiată. A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B., J. și K.-moștenitorii defunctului A., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L., prin administrator judiciar CII D., E. și F.. S-a constatat că, Contractul de împrumut cu ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/11.04.2013 la BNP G. și Contractul de împrumut autentificat sub nr. x/06.03.2013 la BNP G. reprezintă preț al cesiunii de creanță a părților sociale ale H. S.R.L., conform Hotărârii AGA nr. 5/27.05.2013. A fost respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii AGA nr. 5/27.05.2013 ca fiind tardiv formulat. Au fost obligați pârâții F. și E. să plătească reclamanților B., J. și K. suma de 9.106,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 29.12.2020 și a sentinței nr. 1/5.01.2022 au declarat apel E. și F.. C.. x prin lichidator judiciar CII D. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1/5.01.2022 și împotriva încheierilor din 29.12.2020, 03.02.2021 și 05.04.2021 ale Tribunalului Vrancea.

Prin decizia nr. 431 din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați– secția a II-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de societatea pârâtă C. S.R.L. prin administrator judiciar CII D. împotriva încheierilor de ședință din 29.12.2020, 03.02.2021 și 05.04.2021 și a sentinței civile nr. 1/05.01.2022 pronunțate de Tribunalul Vrancea. A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții E. și F. împotriva încheierii de ședință din 29.11.2020 și a sentinței civile nr. 1/05.01.2022 pronunțate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs E. și F., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei în rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, autorii căii de atac susțin că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază respingerea criticilor acestora. În acest sens, recurenții arată că nu există niciun considerent al instanței de apel prin care să se înlăture critica acestora cu privire la caracterul străin al instituției cesiunii de creanță de prezenta speță. Mai susțin recurenții că nu există niciun considerent al instanței de apel prin care să se înlăture critica acestora referitor la inadmisibilitatea acțiunii. În opinia recurenților, motivarea deciziei recurate reprezintă o preluare a apărărilor intimaților, fiind astfel încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Sub un alt aspect, recurenții susțin că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. În acest sens recurenții reiau criticile susținute prin cererea de apel și arată că au fost încălcate dispozițiile art. 34 C. proc. civ. și art. 2517 C. civ., iar curtea de apel în mod greșit a respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției.

În continuare, recurenții redau situația de fapt cu privire la contractele de împrumut încheiate între părți, făcând trimitere totodată la probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri și declarațiile martorilor. Recurenții susțin că argumentele pentru care s-a dispus constatarea că cele două contracte de împrumut reprezintă preț al cesiunii de creanță a părților sociale sunt nelegale.

Subsumat aceluiași motiv de recurs, autorii căii de atac critică încălcarea principiului disponibilității de către prima instanță și reținerea incidenței efectului pozitiv de lucru judecat prin raportare la decizia nr. 300/2021 a Curții de Apel Galați.

În final, recurenții critică modalitatea de respingere de către instanța de apel a obiectivului privind semnificația prețulului cesiunii de creanță a părților sociale în cadrul probei cu expertiză contabilă.

Recurenții au indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 4 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fost fixat termen de judecată la 6 decembrie 2023 cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că obligația de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, corelativ cu obligația instanței ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede obligația instanței de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Expunerea considerentelor reprezintă garanția că hotărârea pronunțată reprezintă rezultatul unui raționament logico-judiciar, iar soluția nu a fost pronunțată într-un mod arbitrar și discreționar, și face în același timp posibilă realizarea controlului judiciar.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a analizat criticile formulate prin ambele apeluri declarate și a expus considerentele în susținerea soluției pronunțate, astfel cum acestea se regăsesc la filele x din hotărârea recurată.

Contrar susținerilor recurenților, Înalta Curte constată că la filele x din hotărârea recurată se regăsesc motivele privind existența unei situații juridice de cesiune și argumentele pentru care instanța de apel a constatat corect raționamentul primei instanțe în ceea ce privește analiza excepției inadmisibilității acțiunii.

Se reține că judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument al părților, iar întinderea obligației de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura și circumstanțele specifice fiecărei cauze. Motivarea unei hotărâri judecătorești este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Așa fiind, se constată că instanța de apel a argumentat în mod clar și concis de ce analiza primei instanțe privind excepția inadmisibilității a fost corectă, sens în care, Înalta Curte reține că acest motiv de casare este nefondat, instanța de apel argumentând soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., evocând și aplicând în cauza dedusă judecății textele de lege și actele normative care au stat la baza adoptării soluției sale, totodată prezentând raționamentul-logico juridic prin care a respins apelurile.

Înalta Curte reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care reflectă o analiză proprie suficientă a motivelor deduse judecății, cu respectarea prevederilor legale incidente și pe baza unui raționament ce determină în mod logic soluția din dispozitiv.

În ceea ce privește susținerile recurenților referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece sunt aceleași critici exprimate în cererea de apel, fără să fie dezvoltate motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susținerile recurentei-pârâte prin care arată că au fost încălcate dispozițiile art. 34 C. proc. civ. și art. 2517 C. civ., iar instanța în mod greșit a respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., or, se constată că în speță doar a fost înlocuit termenul de "instanța de fond" cu "instanța de apel", sens în care controlul judiciar nu se poate realiza dacă nu sunt aduse critici punctuale deciziei atacate.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

De altfel, Înalta Curte reține că argumentele recurenților cu privire la situația de fapt și probele administrate în cauză nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Totodată, instanța supremă reține că simpla menționare formală a faptului că se critică modalitatea de administrare a probatoriului, fără indicarea unor texte de lege despre care să se arată în ce modalitate ar fi fost aplicate eronat, nu echivalează cu încadrarea criticilor formulate într-un motiv recurs de nelegalitate. Nemulțumirile recurenților și susținerile legate de soluția pronunțată cu privire la cererea de apel, nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului.

Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia instanței de apel, astfel că nu pot fi primite susținerile formulate de recurenții-pârâți cu privire la sentința pronunțată de către prima instanță.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți E. și F. împotriva deciziei nr. 431/2022 din 29 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți E. și F. împotriva deciziei nr. 431/2022 din 29 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2023.