ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1227/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă, la data de 31.01.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata procentului de 30% datorat în urma îndeplinirii contractului de mandat autentificat sub nr. x/20.11.2006 de către BNP Asociați C. și D., precum și a înțelegerii din încheierea de certificare nr. 4/30.05.2017 emise de SNP E.. De asemenea, acesta a solicitat și plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, până la data la care pârâta va executa obligația principală, solicitând totodată și plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamantul a invocat art. 728, art. 1546, art. 1550 și art. 1551 C. civ. de la 1864. Prin sentința civilă nr. 161/06.04.2023, Tribunalului Vrancea, secția I civilă a admis excepția netimbrării cererii și a fost anulată cererea, ca netimbrată, reclamantul formulând apel ce a fost admis prin decizia civilă nr. 200/A/01.11.2023 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, anulându-se sentința și trimițându-se cauza în vederea rejudecării la aceeași instanță. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă, la data de 21.12.2013, sub nr. x/2023*. Prin sentința civilă nr. 76/22.02.2024, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 08.03.2024, sub nr. x/2023*.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 659/21.05.2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca inadmisibilă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 965A/08.10.2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 659/21.05.2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.. A anulat în parte sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect executarea obligațiilor asumate prin încheierea de certificare nr. 4/30.05.2017 emisă de SPN E.. A menținut în rest celelalte dispoziții aferente capătului de cerere având ca obiect executarea obligațiilor asumate prin contractul de mandat autentificat sub nr. x/20.11.2006.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Apărările formulate în cauză În data de 16 ianuarie 2025, intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În data de 4 februarie 2025, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare. În data de 10 aprilie 2025, intimatul-reclamant A. a depus declarație de renunțare la drept, autentificată sub nr. x/08.04.2025 de BIN F.. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cererea de renunțare la însuși dreptul pretins formulată de intimatul-reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 408-409 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului", iar conform art. 409 alin. (2) din același cod "Când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător." Renunțarea la dreptul subiectiv dedus judecății este un element component al principiului disponibilității, reprezentând facultatea procesuală prevăzută de lege în favoarea reclamantului, în virtutea căreia acesta poate curma litigiul prin renunțarea la însuși dreptul material al procesului, partea înțelegând consecințele ce decurg pentru ea din actul renunțării. Întrucât pentru pârât nu mai există riscul de a fi acționat din nou în judecată pentru valorificarea dreptului la care se renunță, nu mai este necesar acordul său pentru ca instanța să ia act de renunțarea la drept. Totodată, art. 408 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că renunțarea la drept se poate face în ședință sau prin înscris autentic. Constatând că declarația de renunțare la drept a fost depusă în formă autentică (declarația autentificată sub nr. x/08.04.2025 de către BIN F.) și reprezintă manifestarea de voință a intimatului-reclamant de renunțare "la dreptul dedus judecății ce face obiectul dosarului civil nr. x/2023, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cu termen de judecată la data de 04.06.2025", instanța va proceda în sensul dispozițiilor art. 409 alin. (2) C. proc. civ., sens în care va admite recursul, va anula în tot decizia pronunțată în apel, precum și sentința primei instanțe și, luând act de renunțarea la dreptul pretins, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.. PENTRU ACESTE MOTIVE,