ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2509/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 04.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să constate dreptul la existența legală a unui contract de muncă sau a unor raporturi de serviciu încheiate cu pârâtul; reclamantul a mai solicitat recunoașterea dreptului său de a fi avut un contract de muncă sau raporturi de serviciu încheiat cu pârâtul începând cu iulie 2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4614/17.11.2021, Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 3210/22.06.2022, Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, A. a declarat revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând retractarea ei.

Prin decizia civilă nr. 1030/20.02.2023, Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii civile, A. a promovat apel, solicitând anularea ei.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, a susținut în esență că, în legătură cu momentul comunicării deciziei civile nr. 3210/2022, nu își aduce aminte să fi semnat pentru primirea acesteia, făcând trimitere la prevederile art. 184 C. proc. civ.

La 23.06.2023, intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității apelului.

La 20.07.2023, A. a răspuns la întâmpinare.

În prealabil, Înalta Curte subliniază că denumirea de "apel" dată de numitul A. este eronată, așa încât având în vedere scopul urmărit de parte, precum și dispozițiile art. 152, coroborate cu art. 22 alin. (4), dar și art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte califică calea de atac exercitată ca fiind cea a recursului.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., la art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Obiectul recursului de față îl reprezintă decizia civilă nr. 1030/20.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă, într-o cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În această situație, sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Verificarea cerințelor textului de lege citat mai sus face necesară analiza hotărârii care fusese atacată cu revizuire; astfel, obiectul cererii de revizuire l-a constituit decizia civilă nr. 3210/22.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă, într-un litigiu de asigurări sociale, materie în care, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile nu sunt supuse recursului.

În aceste condiții, aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ. impune concluzia că dacă nici împotriva deciziei civile nr. 3210/22.06.2022 nu se putea declara recurs, nici împotriva deciziei pronunțate în revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atacată în prezenta cauză, nu este deschisă calea de atac a recursului.

În consecință, este incident art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia "sunt hotărâri definitive (...) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", astfel încât hotărârea atacată era definitivă de la data pronunțării și nu este susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac exercitată de recurent.

Așa fiind, recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficiență art. 513 alin. (5), rap. la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1030/20.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2023.