ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 0,2% zi calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data expirării celor 30 de zile de la data depunerii cererii de despăgubire, respectiv 07.01.2018 și până la data efectivă a plății.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.349 alin. (1), (1).357, 1.385 alin. (1), (1).392 și 2.208 C. civ., Legea nr. 136/1995, Ordinul A.S.F. nr. 23/2014, art. 194-204 C. proc. civ., Directiva 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi.

Prin încheierea din 18 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă prin întâmpinare.

De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea dosarului penal nr. x/2016 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.

Prin sentința civilă nr. 2600 din 5 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă s-a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamantele A. și B. a sumei de 12.000 euro, echivalentul în RON la cursul de referință B.N.R. de la data plății, cu titlu de daune morale.

A mai fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanții C. și D. a sumei de 3.000 euro, echivalentul în RON la cursul de referință B.N.R. de la data plății, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, aferente sumelor menționate anterior, după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii definitive și până la data plății efective a sumei.

Au fost respinse restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 1764 din 3 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a admis, cu majoritate, apelul declarat de apelanta-pârâtă E. S.A.

A fost schimbată sentința atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Cu unanimitate, s-a dispus obligarea reclamantei A. la plata către Primăria Buzău a sumei de 21.755 de RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecății în primă instanță, a reclamantei B. la plata către Primăria Sectorului 6 a sumei de 21.755 de RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecății în primă instanță, a reclamantului C. la plata către Primăria Sectorului 6 a sumei de 17.109 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecății în primă instanță, precum și a reclamantei D. la plata către Primăria Sectorului 6 a sumei de 17.109 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecății în primă instanță.

Prin încheierea nr. 14A din 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București — secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018 s-a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 8 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București — secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018 s-au admis cererile de ajutor public judiciar formulate de petenții A., B., C. și D..

S-a dispus scutirea reclamanților C. și D. de la plata taxelor judiciare de timbru.

S-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 21.755 RON la 100 RON pentru reclamanta A..

S-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 21.755 RON la 100 RON pentru reclamanta B..

În susținerea motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., s-a învederat că decizia recurată încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură încheierea de ședință din data de 18.02.2019, neatacată cu apel.

În argumentarea motivului prevăzut a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, arătându-se că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, așa cum corect a reținut prima instanță de fond.

Au susținut recurenții că, pentru a se reține incidența art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013, nu trebuie îndeplinită cerința de a fi fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Potrivit recurenților, pentru a fi aplicabilă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, O.U.G. nr. 80/2013 prevede condiția ca acțiunile să decurgă dintr-o cauză penală, fără a fi necesară existența unei infracțiuni.

Prin urmare, cererile având ca obiect despăgubiri din cauze penale sunt scutite de la obligația timbrajului.

De asemenea, s-a invocat greșita aplicare a normelor de drept prevăzute la art. 48 teza finală și art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 raportate la prevederile art. 1.371 alin. (1), art. 1.349 alin. (1) și (2) și respectiv art. 1.357 alin. (1) și (2) C. civ.

S-a arătat că instanța de apel nu a apreciat asupra culpei comune, în condițiile în care intervenientul forțat se face, de asemenea, culpabil pentru producerea accidentului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 1.371 alin. (1) C. civ.

În acest sens, au reluat recurenții împrejurările în care s-a produs accidentul, cu referire la actele din dosarul de urmărire penală, indicând motivele pentru care, în opinia acestora, accidentul s-a produs din culpa ambilor participanți la trafic.

Potrivit recurenților, intervenientul forțat a încălcat prevederile art. 35, 48 și 49 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2022.

La 28 aprilie 2023 au fost înregistrate cererile prin care recurenții A., B., C. și D. au arătat că nu intenționează să achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului și nici să formuleze cerere de reexaminare ori ajutor public judiciar. De asemenea, au învederat că înțeleg să renunțe la calea de atac formulată.

Nu au fost formulate întâmpinări la recursul reclamanților.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 19 septembrie 2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 16 ianuarie 2024.

Constituită în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării recursului invocată din oficiu, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reținând următoarele:

Prin adresele emise în data de 21.04.2023 și comunicate recurenților-reclamanți în data de 26.04.2023, li s-a pus în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel, în sarcina fiecăreia dintre recurentele A. și B., s-a stabilit o taxă judiciară de timbru de 11.651,10 RON, iar pentru fiecare dintre recurenții C. și D., s-a stabilit o taxă judiciară de timbru de 9.181,45 RON.

Totodată, li s-a pus în vedere recurenților să precizeze cuantumul penalităților de întârziere de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, aferente penalităților solicitate de fiecare prin acțiunea introductivă, calculate începând cu data expirării celor 30 de zile de la data depunerii cererii de despăgubire, respectiv 07.01.2018 și până la data formulării recursului și să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente.

La 28 aprilie 2023 au fost înregistrate cererile prin care recurenții A., B., C. și D. au arătat că nu intenționează să achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului și nici să formuleze cerere de reexaminare ori ajutor public judiciar. De asemenea, aceștia au învederat că înțeleg să renunțe la calea de atac formulată.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

Art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Prin aceeași comunicare instanța aduce la cunoștința părții posibilitatea formulării, în condițiile legii, a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea poate formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenții-reclamanți nu s-au conformat obligațiilor ce le reveneau, deși li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru aferente recursului în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, așa cum rezultă din procesele-verbale de comunicare aflate la dosar.

Mai mult, observă instanța supremă că autorii căii extraordinare de atac pendinte, prin cererile înregistrate la dosar în data de 28.04.2023, au precizat faptul că nu intenționează să achite taxa judiciară de timbru și nici să formuleze cerere de reexaminare ori de ajutor public judiciar, exprimându-și voința de a renunța la calea de atac formulată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și al autorităților, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanții A., B., C., prin reprezentant legal H. și D., prin reprezentant legal H. împotriva deciziei civile nr. 1764 din 3 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanții A., B., C., prin reprezentant legal H. și D., prin reprezentant legal H. împotriva deciziei civile nr. 1764 din 3 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2024.