ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 248/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 28 februarie 2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. au chemat în judecată pârâta AUTORITATEA PENTRU DIGITALIZAREA ROMÂNIEI, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.

Prin încheierea din 25 mai 2023, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus disjugerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții D., E., P. și R., dispunând formarea de noi dosare.

Prin sentința civilă nr. 3797 din 15 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de salariată a pârâtei AUTORITATEA PENTRU DIGITALIZAREA ROMÂNIEI, iar în cazul dedus judecății, care are natura unui litigiu de muncă, competența este stabilită de art. 269 alin. (2) Codul muncii, care prevăd că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Instanța a avut în vedere că la data introducerii acțiunii initiale - 28.02.2023 erau abrogate dispozițiile art. 211 din Legea nr. 62/2011, care prevedeau că cererile referitoare la soluționarea unui conflict de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau după caz, sediul, sau locul de muncă reclamantul și că noua lege a dialogului social -Legea nr. 367/2022 (intrată în vigoare la data de 25.12.2022) nu conține dispoziții privind competența în cazul litigiilor de muncă.

Instanța a reținut că reclamanta are domiciliul în județul Dâmbovița, astfel competența de soluționare a prezentei cauze îi revine Tribunalului Dambovița.

Prin sentința civilă nr. 2098 din 6 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 42/2023, judecarea conflictelor individuale de muncă este de competența în prima instanța a tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă, ori dupa caz sediul (dispoziții care se aplică potrivit art. III alin. (2) din O.U.G. nr. 42/2023 și proceselor înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență).

Tribunalul a constatat că, pe lângă faptul că reclamanta din prezenta cauza și reclamanții din dosarul inițial nr. x/2023, se aflau într-un litisconsorțiu procesual activ asumat, având domiciliile atât în municipiul București, cât și în județele Ilfov, Constanța și Dâmbovița (ceea ce ar fi făcut aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii), reclamanta R. (ca de altfel toți reclamanții din dosarul din care a fost disjunsă cauza de față) are locul de muncă în București și chiar domiciliul procesual ales în aceeași localitate.

În aceste condiții, instanța a reținut că, la data la care Tribunalul București a invocat excepția de necompetență teritorială și ca urmare a admiterii acesteia a dispus declinarea compentenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei (Tribunalul Dâmbovița), dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevedeau deopotrivă și competența instanței unde reclamanta își are locul de muncă.

A subliniat instanța că prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, astfel cum au fost modificat prin O.U.G. nr. 42/2023 stabilesc o competență teritorială complexă, al cărei mecanism juridic de determinare cuprinde două elemente: o competență alternativă a instanțelor (tribunalelor), dar și exclusivă, în sensul că reclamantul are alegerea numai între două instanțe competente (ori de la domiciliul sau reședința sa, ori de la locul de muncă).

Cum alegerea instanței dintre cele deopotrivă competente aparține reclamantului, odată făcută această alegere, el nu mai poate reveni și, de asemenea, nici pârâtul și nici instanța nu pot contesta opțiunea reclamantului, atunci când acesta din urmă a sesizat una dintre instanțele competente alternativ.

Dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce reclamantul și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la una din instanțele competente, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze cauza conform art. 116 C. proc. civ., competența ramânând câstigată cauzei.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale.

La data introducerii acțiunii – 28 februarie 2023, din care a fost disjunsă prezența cauză, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care reglementa soluționarea conflictelor colective și individuale de muncă era abrogată, fiind înlocuită de noua Lege a dialogului social nr. 367/2022, care a intrat în vigoare la 25.12.2022, aceasta reglementând, însă, numai soluționarea conflictelor colective de muncă.

În consecință, la momentul sesizării instanței – 28 februarie 2023, Codul muncii prevedea la art. 269 alin. (2) că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Se impune a se arăta, de asemenea, că prin O.U.G. nr. 42/2023 – în vigoare din 25 mai 2023 – pentru modificarea din completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social și a Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii au fost modificate, în sensul că cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul, iar normele tranzitorii ale acestui act normativ, cuprinse la art. III alin. (2) prevăd că dispozițiile referitoare la competență se aplică și proceselor înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Înalta Curte reține că la data declinării competenței - 15 iunie 2023 – de către Tribunalul București era în vigoare O.U.G. nr. 42/2023, iar în raport de locul de muncă al reclamantei acestei instanțe îi revine competența soluționării cauzei, cum de altfel a optat și reclamanta.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2024.