ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Prin ordonanța nr. 1395/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de ministrul R.B., reprezentant al Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută

de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.

De

asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în formă

calificată prevăzută de art. 247 raportat la art. 248

1

C. pen.

S-a

disjuns cauza și s-a declinat competența de soluționare a dosarului nou format

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în vederea

identificării lucrătorilor din cadrul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii însărcinați cu punerea în executare a H.G. nr. 213/2009 și

efectuarea față de aceștia de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută

de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen., față de G.A.R. și N.M. din

cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța – Biroul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 combinat

cu art. 248

1

C. pen. și față de angajații „Șantierului Varianta de

ocolire a municipiului Constanța” sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

Cheltuielile

judiciare în sumă de 50 de lei au rămas în sarcina statului.

S-a

reținut că la data de 01 septembrie 2009, Fundația Sfânta Treime, prin

reprezentant P.M., a formulat o plângere prin care a solicitat efectuarea de

cercetări față de ministrul R.B., reprezentant al Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 246 raportat

la art. 248

1

C. pen. și abuz în serviciu prin îngrădirea unor

drepturi în formă calificată prevăzută de art. 247 raportat la art. 248

1

C. pen., constând în faptul că a aprobat construirea șoselei de centură Ovidiu –

Valu lui Traian pe un traseu care ocupă o suprafață de 1.293 mp din

proprietatea privată a fundației.

În

motivarea plângerii se arată că, prin H.G. nr. 213/2009, s-a aprobat

amplasamentul lucrării de utilitate publică (autostrada) „Varianta de ocolire a

municipiului Constanța”, km 0+000 - km 21+861, județul Constanța, lucrare care

urmează să ocupe 1.293 mp din terenul proprietatea fundației, pe care se află

edificată o biserică mănăstire „Sfânta Treime”, locaș de cult, obiectiv de

interes național.

În

vederea realizării acestei lucrări, susnumita a arătat că nu a primit nicio

despăgubire, încălcându-se astfel drepturile sale constituționale.

Ulterior,

susnumita a formulat mai multe completări la plângerea inițială, prin care a

solicitat efectuarea de cercetări și față de G.A.R. și N.M., din cadrul

Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța – Biroul de Cadastru

și Publicitate Imobiliară Constanța sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă

calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 combinat cu art. 248

1

C. pen. și complicitate la abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în

formă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 247 combinat cu art. 248

1

C. pen., constând în faptul că, prin încheierea nr. 53193 din 05 octombrie 2009

precizează că „nu există piedici la înscriere” în Cartea Funciară, deși terenul

în cauză nu a fost expropriat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994.

Totodată,

s-a solicitat efectuarea de cercetări față de angajații „Șantierului Varianta

de ocolire a municipiului Constanța” sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., constând

în faptul că, la data de 11 noiembrie 2009, au pătruns cu utilajele pe terenul

fundației și au refuzat părăsirea proprietății la cererea numitei P.M.

Analizând

aspectele invocate, s-a constatat că nu se indică faptele concrete săvârșite de

către ministrul R.B., reprezentant al Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii, care ar putea întruni elementele constitutive ale fiecăreia

dintre infracțiunile sesizate. Persoana vătămată a prezentat o situație de fapt

– nemulțumirea sa generată de faptul că nu a primit despăgubirile

corespunzătoare pentru exproprierea terenului – și a solicitat tragerea la

răspundere penală a reprezentantului Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii sub aspectul mai multor infracțiuni.

Or,

din analiza textului H.G. nr. 213/2009, s-a constatat că la art. 3 au fost

aprobate sumele necesare acordării de dreaptă despăgubire proprietarilor ale

căror imobile fac obiectul acestui act. Faptul că, în cazul concret prezentat

de susnumita, nu au fost acordate aceste despăgubiri constituie un aspect ce ține

de aplicarea actului normativ și nu de emiterea lui. În consecință, având în

vedere aspectele prezentate în plângere, persoanele responsabile de comiterea

vreunei eventuale nelegalități sunt lucrătorii din cadrul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii însărcinați cu punerea în executare a H.G.

nr. 213/2009. Răspunderea nu poate aparține ministrului, atribuțiile acestuia

de reprezentare neoperând și în domeniul răspunderii penale. Unul dintre

principiile răspunderii penale este că aceasta este personală și nimeni nu

poate fi tras la răspundere pentru fapta altuia.

În

consecință, s-a constatat că există unul dintre cazurile care împiedică punerea

în mișcare a acțiunii penale față de ministrul R.B., reprezentant al

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă

calificată prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.,

respectiv cel prevăzut de dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., „fapta nu

a fost săvârșită de învinuit sau inculpat”.

II.

Plângerea împotriva ordonanței procurorului sus-indicată a fost respinsă prin

Rezoluția nr. 3843/1893/II/2/2010 din 12 mai 2010 a Procurorului șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, ca tardiv declarată.

III.

La data de 21 octombrie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, plângerea petiționarei P.M. împotriva

Ordonanței nr. 1395/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și prin care se reiau în esență

totalitatea susținerilor din plângerea penală introdusă originar la unitatea de

parchet.

Examinând

plângerea de față, verificând ordonanța procurorului atacată prin conformare la

dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul de urmărire penală nr. 1395/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, Înalta Curte are în

vedere că plângerea petiționarei P.M. se privește ca nefondată și urmează a fi

respinsă ca atare în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a)

teza a III-a C. proc. pen. și în consecință se va menține ordonanța

procurorului sus-menționată.

Aceasta

întrucât din examinarea coroborată a actelor premergătoare efectuate de

procuror a rezultat că petiționara P.M. nu a indicat faptele concrete săvârșite

de către ministrul R.B., reprezentant al Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii, care ar putea întruni elementele constitutive ale fiecăreia

dintre infracțiunile sesizate. Persoana vătămată a prezentat o situație de fapt

– nemulțumirea sa generată de faptul că nu a primit despăgubirile

corespunzătoare pentru exproprierea terenului – și a solicitat tragerea la

răspundere penală a reprezentantului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

sub aspectul mai multor infracțiuni.

Or,

din analiza textului H.G. nr. 213/2009, s-a constatat că la art. 3 au fost

aprobate sumele necesare acordării de dreaptă despăgubire proprietarilor ale

căror imobile fac obiectul acestui act. Faptul că, în cazul concret prezentat

de susnumita, nu au fost acordate aceste despăgubiri constituie un aspect ce

ține de aplicarea actului normativ și nu de emiterea lui. În consecință, având

în vedere aspectele prezentate în plângere, persoanele responsabile de comiterea

vreunei eventuale nelegalități sunt lucrătorii din cadrul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii însărcinați cu punerea în executare a H.G.

nr. 213/2009. Răspunderea nu poate aparține ministrului, atribuțiile acestuia

de reprezentare neoperând și în domeniul răspunderii penale. Unul dintre

principiile răspunderii penale este că aceasta este personală și nimeni nu

poate fi tras la răspundere pentru fapta altuia.

Așa

fiind, în mod justificat s-a constatat de procuror existența unuia dintre cazurile

care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale față de ministrul R.B.,

reprezentant al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în

formă calificată prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.,

respectiv cel prevăzut de dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., „fapta nu

a fost săvârșită de învinuit sau inculpat”.

De

altfel, prin ordonanța atacată procurorul a stabilit că întrucât este necesară

identificarea lucrătorilor din cadrul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii însărcinați cu punerea în executare a H.G. nr. 213/2009 și

efectuarea față de aceștia de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută

de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen., se va dispune disjungerea

cauzei și declinarea dosarului nou format unității de parchet competente și se

vor efectua cercetări și cu privire la celelalte aspecte sesizate de persoana

vătămată, respectiv față de G.A.R. și N.M., din cadrul Oficiului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Constanța – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Constanța sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 26

raportat la art. 246 combinat cu art. 248

1

C. pen. și față de

angajații „Șantierului Varianta de ocolire a municipiului Constanța” sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192

alin. (1) și (2) C. pen.

În

mod legal, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor

drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., se constată că nici din susținerile

persoanei vătămate și nici din analiza din oficiu nu rezultă indicii privind

existența acestei infracțiuni, astfel că judicios prin ordonanța atacată s-a

constatat incidența unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a

acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. -

„fapta nu există”.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționara  P.M. împotriva ordonanței nr. 1395/P/2009 din

10 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de urmărire penală și criminalistică.

Menține ordonanța

atacată.

Obligă petiționara la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

ianuarie 2011.