ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2180/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, la data de 07.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată pe pârâta S.C. G. S.R.L., solicitând să se constate că a intervenit prescripția dreptului de a cere și obține executarea silită a debitului datorat în baza titlului executoriu constând în Contract de credit nr. 171/12.200 din 27.04.2006, cu actele adiționale aferente și Contract de ipotecă nr. S - C. civ. 171 B/l din 02.11.2007, aut. sub nr. x/02.11.2007, toate încheiate cu H. S.A. și cesionate către pârâtă; să se constate stingerea dreptului de ipotecă convențională, formând obiect al Contractului de ipotecă nr. S - C. civ. 171 B/l din 02.11.2007, aut. sub nr. x/02.11.2007, urmare a stingerii obligației principale garantate prin ipotecă; să se dispună rectificarea înscrierilor din CF x Rădăuți, partea a III-a, în sensul radierii ipotecii și a interdicției de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, înscrise în favoarea S.C. G. SRL-sub. CI, C2, C4, C5, C6, C7, C8, C9, precum și a cesiunilor de creanță, toate înscrierile vizând imobilul - parcela top x în suprafață de 350 mp cu casă de locuit identificată prin nr. cad. x - CI și bucătărie de vară identificată prin nr. cad. x - C2, situat în loc. Rădăuți, str. x, jud. Suceava; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 733/13.04.2022 Judecătoria Rădăuți a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, aceasta fiind înregistrată la data de 14.06.2022, sub nr. x/2021, pe rolul secției a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 210 din data de 18 octombrie 2022, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității acțiunii în constatare și netimbrării acțiunii; a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L., constatând că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a debitului datorat în baza contractului de credit nr. x/2006 și a actelor adiționale încheiate cu H. S.A. și cesionate către pârâtă, stingerea ipotecii convenționale autentificate sub nr. x/2007 la B.N.P. I. asupra imobilului situat în municipiul Rădăuți, str. x, jud. Suceava și dispunând rectificarea înscrierilor în CF x Rădăuți, provenită din conversia CF x partea III, în sensul radierii ipotecii și a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, înscrise în favoarea S.C. G. S.R.L., precum și a cesiunilor de creanță înscrise vizând imobilul - parcela topo x în supfarață de 350 mp cu casă de locuit identificate prin numerele cadastrale x și x bucătărie de vară, situat în municipiul Rădăuți, str. x, jud. Suceava; a fost obligată pârâta să le achite reclamanților suma de 10.686 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 210 din data de 18 octombrie 2022 a declarat apel pârâta S.C. G. S.R.L., solicitând admiterea apelului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 38 din 02 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava – secția a II-a civilă a respins apelul formulat de pârâta S.C. G. S.R.L. Rădăuți împotriva sentinței civile nr. 210 din data de 18 octombrie 2022, pronunțate de Tribunalul Suceava– secția a II-a civilă, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea cererii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de casare, recurenta-pârâtă a criticat decizia din apel, arătând că instanța a reținut în mod greșit faptul că nu s-ar fi invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a primei instanțe și nu s-ar fi solicitat probe decât în mod generic, în realitate excepția necompetenței fiind invocată în mod implicit odată cu calificarea acțiunii, iar solicitarea de anexare a dosarului de executare silită fiind formulată în ședință publică.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, s-a arătat că instanța de apel a impus în sarcina pârâtei responsabilitatea stabilirii acestora, invocând faptul că partea ar fi trebuit să indice în mod concret cu cât apreciază că valoarea cheltuielilor depășește un nivel rezonabil, deși instanța era cea care trebuia să cenzureze acea valoare în raport de mai mulți factori.

Totodată, se impută instanței de apel faptul că nu a analizat notele de ședință și înregistrările ședinței de la judecată, din care reieșea încălcarea de către judecătorul primei instanțe a principiilor privind dreptul la apărare, contradictorialitatea, egalitatea de tratament, echidistanța și imparțialitatea.

De asemenea, recurenta critică interpretarea dată de instanța de apel noțiunii de "ascundere a bunurilor ", arătând că aceasta este posibilă și în cazul bunurilor imobile, prin acțiuni sau inacțiuni de natură să împiedice executarea silită.

În sfârșit, recurenta consideră greșită concluzia instanței, în sensul că desființarea executării silite dispusă prin sentința civilă nr. 531/2020 ar echivala cu anularea executării silite, arătând că această reținere eronată a condus la o soluție greșită în ce privește întreruperea prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 29.03.2023, sub nr. x/2021.

Apărarea formulată în cauză

Intimații-reclamanți A., B., C., D., E. și F. au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 05 mai 2023, prin care au invocat nulitatea recursului, pentru nemotivarea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 487 și art. 489 C. proc. civ., iar pe fond au solicitat respingerea recursului și menținerea soluția instanței de apel ca fiind legală și temeinică.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 07 septembrie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 08 iunie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 19 octombrie 2023, preschimbat ulterior pentru data de 26 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Prealabil, cu referire la criticile prin care se combat constatările de fapt ale instanței de apel care au determinat respingerea motivelor de apel ce priveau omisiunea soluționării excepției necompetenței materiale pretins invocate în fața primei instanțe, respingerea solicitării de probe, caracterul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate reclamanților, Înalta Curte constată că nu reprezintă critici de nelegalitate, ci simple nemulțumiri ale părții, nefiind arătate dispozițiile de drept material sau procesual pretins încălcate de către instanța de apel cu prilejul soluționării căii de atac.

În același timp, argumentele recurentei prin care se contestă concluzia instanței de apel, întemeiată pe probele administrate în cauză, în sensul nedovedirii conduitei culpabile a intimaților, de sustragere de la executare a bunurilor ce constituie obiectul ipotecii și de tergiversare a executării silite, au natura unor critici de netemeinicie care nu pot fi examinate în recurs.

Vor fi avute în vedere în acest sens dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, calea extraordinară de atac a recursului urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea în condițiile legii a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ca atare, criticile prin care se pretinde o greșită evaluare a situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză de către instanța de apel ori cele prin care se combat constatările de fapt ale instanței de apel, fără a se releva încălcarea vreunei dispoziții de drept material sau procesual, nu justifică reformarea deciziei recurate, ținând cont de limitele în care se realizează controlul judiciar de către instanța de recurs.

Motivul de recurs ce privește încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 405

2

alin. (1) lit. b), d) și alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât privește încălcarea unor norme de procedură, nu este fondat.

Se constată că instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 531/28.02.2020 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2019, rămasă irevocabilă, s-a dispus desființarea executării silite în dosarele de executare nr. 20/2013 și nr. 58/2013 ale BEJ J..

Raportat la motivul de nelegalitate care a stat la baza soluției respective, constând în încălcarea prevederilor art. 398 din C. proc. civ. de la 1865, care sancționează cu nulitatea executarea pornită împotriva moștenitorilor mai devreme de împlinirea unui termen de 8 zile de la încunoștințarea colectivă a titlului executoriu, la domiciliul succesiunii pe numele moștenirii, dar și la efectele admiterii contestației la executare, reglementate de art. 404 alin. (1) din același cod, instanța de apel a constatat că măsura dispusă de instanța de executare a vizat inclusiv cererea de executare silită și somația, astfel încât aceste acte nu au mai putut produce efectul întreruptiv de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

În subsidiar, chiar atribuind un astfel de efect celor două acte de procedură, instanța de apel a constatat că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit în cursul anul 2016.

Recurenta pârâtă combate considerentul principal al instanței de apel, susținând că desființarea executării silite dispusă în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Rădăuți nu a echivalat cu anularea executării silite și nu a privit cererea de executare silită din 14.02.2013 și somațiile din 20.04.2013.

Nu sunt arătate argumentele de drept care susțin această opinie, iar recurenta nu invocă nicio nouă cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, chiar acceptând că acesta a fost întrerupt prin actele de executare menționate.

Ca atare, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 398 și art. 405

2

alin. (1) lit. b) C. proc. civ. de la 1865, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 împlinindu-se cel mai târziu în anul 2016.

Pe de altă parte, reținând că prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței garantate cu ipotecă a început să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011, Înalta Curte constată că devin incidente statuările instanței supreme din cuprinsul Deciziei de recurs în interesul legii nr. 13/2022 din 06 iunie 2022, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 907 din 15 septembrie 2022, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și, în consecință, în interpretarea art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, prin raportare la art. 405 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, art. 706 alin. (1) din C. proc. civ., art. 201 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. (1), (4) și (5) din C. civ., coroborat cu art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 și art. 2.504 alin. (1) din C. civ., s-a stabilit că:

- 3 ani, potrivit art. 405 alin. (1) teza I din C. proc. civ. din 1865, dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011-14 februarie 2013;

- 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).

Pentru aceste motive, reținând netemeinicia motivului de recurs invocat, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.R.L Rădăuți împotriva deciziei nr. 38 din 02 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2023.