ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2722/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.A. și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x în data de 10.03.2010 de Biroul Notarului Public D., încheiat între S.C. E. S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. B. S.A. în calitate de cumpărător, dezmembrarea imobilului situat în strada x nr. 12, Roman, jud. Neamț, având număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară Roman și anume cota 5.586/20.408 de sub B.3, poziție transcrisă din CF Roman, încheierea nr. 3093 din 12.03.2010, teren intravilan, având categoria de folosință "curți-construcții", în suprafață de 5.586 m.p., și cota 1.955/20.408 de sub B.6, poziție transcrisă din CF Roman, încheierea nr. 3097 din 12.03.2010, teren intravilan, având categoria de folosință "curți-construcții", în suprafață de 1.955 m.p. și renumerotarea acestora conform numerelor existente anterior alipirii, constatarea nulității radierii dreptului de ipotecă și a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare și construire născute în favoarea A. S.A., prin Contractul de Ipotecă autentificat sub nr. x/25.04.2008 la Biroul Notarial F., cu sediul în Calea x, București, Sector 1 și repunerea părților în situația anterioară și anume reînscrierea în Cartea Funciară nr. x/N/Roman a municipiului Roman, județul Neamț și în Cartea Funciară Roman, aferente imobilelor situate în Roman, str. x, identificate prin numerele cadastrale, a dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în Roman, str. x înscrise în Cartea Funciară nr. x/N a municipiului Roman și nr. y a municipiului Roman în favoarea lui C., precum și a dreptului de ipotecă de rang I al A. S.A. în Cărțile Funciare nr. x și nr. y ale Municipiului Roman, jud. Neamț și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ce urmează a fi suportate de bancă în cauză.

Prin sentința civilă nr. 701 C din 29 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A., G., H., I. și J., în calitate de moștenitori ai pârâtului C..

A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. B. S.A. în contradictoriu cu chemații în garanție G., H., I. și J., în calitate de moștenitori ai chematului în garanție C..

Împotriva sentinței civile nr. 701 C din 29 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a declarat apel, iar pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat apel provocat.

Prin decizia nr. 663/2019 din 4 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Bacău, secția I civilă a fost admisă excepția insuficientei timbrări a apelului provocat și, în consecință, a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul provocat promovat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 791 din 29 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

S-a admis apelul principal promovat de apelanta-reclamantă A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 791 din 29 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L., intimatul-pârât C., prin moștenitori: H., I., J. și intimata-chemată în garanție G..

A fost anulată sentința atacată și, rejudecând cauza, în fond, a fost respinsă, în tot, acțiunea, ca nefondată.

A fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată formulată de apelanta-reclamantă, ca nefondată.

A fost obligată S.C. B. S.A. să plătească bugetului local al Primăriei București - Sector 3 - Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru - 30.237 RON, taxă de timbru aferentă judecății în primă instanță a cererii de chemare în garanție.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamanta A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 663/2019 din 4 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Bacău, secția I civilă.

În dezvoltarea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține, în esență, că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Curtea de apel a soluționat cauza (pe fond) în baza unei excepții, ce nu a făcut parte din cadrul procesual al apelului.

Excepția lipsei de interes, arată recurenta, nu a făcut parte din cadrul procesual al apelului nefiind invocată de vreo parte și nici pusă în discuție nici din oficiu, or, prin decizie, instanța valorifică exclusiv aspectul interesului (fără a fi regăsit vreun considerent prin care să se analizeze condițiile anulării actului pentru cauză ilicită) pentru a ajunge să respingă acțiunea ca neîntemeiată.

În opinia recurentei, instanța de apel a încălcat atât principiul contradictorialității reglementat de art. 14 C. proc. civ., cât și principul respectării dreptului la apărare reglementat de art. 13 C. proc. civ.

Esența dispozițiilor art. 13, art. 14, art. 389, art. 477 alin. (1) C. proc. civ., pe care le redă, rezidă în faptul că instanța are obligația de a-și întemeia hotărârea exclusiv pe motive de fapt și de drept asupra cărora părțile au purtat dezbateri contradictorii în acea fază procesuală.

Instanța de apel, mai arată recurenta, își bazează în întregime decizia pe împrejurarea absenței interesului în promovarea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta a obținut doar nulitatea procesului-verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației, iar nu și a actului de adjudecare, act ce s-ar interpune pe lanțul cauzal între Procesul-verbal de licitație și contractul de vânzare-cumpărare vizat de prezenta acțiune.

Chestiunea lipsei de interes nu a făcut obiect al apelului promovat de reclamantă, nu a făcut obiect al apărărilor formulate de B. în apel, și nu a făcut obiect al apelului B.. De altfel, apelul B. a fost anulat ca netimbrat, astfel că și dacă o atare critică era dedusă, ea nu ar fi putut fi analizată de instanța de apel.

În opinia recurentei, deși suverană în stabilirea cadrului procesual, instanța de apel nu putea proceda la judecată în temeiul unei excepții pe care nu a pus-o în prealabil în discuția părților.

Recurenta nu înțelege să conteste dreptul instanței de a invoca o atare excepție, ci împrejurarea că aceasta a lipsit părțile atât de posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul/fundamentarea ei, cât și de dreptul de a formula apărări în raport de aceasta.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susține, în esență, că instanța nu a dat efect principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. S-a încălcat, totodată, art. 106 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. privitor la nulitatea actelor subsecvente.

În acest context, arată că actul de adjudecare este un act subsecvent procesului-verbal de licitație afectat întru-totul de același viciu al celui dintâi.

Actul de adjudecare împrumută, așadar, toate viciile de legalitate ale Procesului-verbal de licitație, astfel că nu poate fi imaginată nicio situație în care primul este anulat, iar al doilea rămas valabil și considerat că produce în continuare efecte, chiar dacă în mod formal nu s-a pronunțat nulitatea sa.

Astfel, susține că efectele sentinței Tribunalului Neamț nr. 205/RCOM/21.11.2011 prin care s-a constatat anularea Procesului-verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației se extind și asupra Actului de adjudecare din data de 04.11.2009, or, instanța a nesocotit principiul nulității actului subsecvent.

Principiile quod nullum est nullum producit effectum și resoluto iure dantis, resoivitur ius accipientis funcționează pe deplin și în privința actelor în discuție, nulitatea Procesului-verbal de licitație atrăgând nulitatea tuturor actelor ulterioare privitoare la vânzarea silită a imobilelor.

Este evident că Actul de adjudecare nu poate rămâne valabil în contextul în care prezintă aceleași vicii de legalitate.

Contrar celor reținute de instanța de apel, recurenta consideră că interesul său este actual în condițiile în care constatarea nulității Actului de adjudecare este o simplă formalitate și nu influențează întrunirea condițiilor anulării contractului de vânzare-cumpărare.

Deși prin dispozitiv acțiunea este respinsă ca neîntemeiată, mai susține recurenta, în realitate instanța de apel nu a procedat la o rejudecare a cauzei în fond, oprindu-se la excepția lipsei de interes. Consideră că au fost ignorate toate argumentele sale ce impuneau admiterea acțiunii, dar și întregul probatoriu administrat în cauză, fiind inexplicabilă acordarea mai multor termene în apel în acest scop, prin raportare la dezlegarea finală.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând, în esență, că recurenta a formulat critici vizând exclusiv netemeinicia hotărârii atacate. A solicitat în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă A. S.A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea apărărilor formulate de intimată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 iunie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 6 octombrie 2021 a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A. prin întâmpinare, și a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen în vederea soluționării acestuia.

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările intimatei-pârâte B. S.A. expuse în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 C. proc. civ., unul din principiile ce guvernează procesul civil este principiul contradictorialității, definit ca fiind posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil.

Astfel, conform art. 14 C. proc. civ.:

"Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu" (alin. (4).

"Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate" (alin. (5).

"Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii" (alin. (6).

Prin urmare, exigența fundamentală a contradictorialității impune ca nici o măsură să nu fie ordonată de către instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților.

Se reține ca fiind fondată critica recurentei-reclamante privind încălcarea principiului contradictorialității, circumscrisă ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., argumentată prin aceea că nu s-a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii ce derivă din motivarea hotărârii recurate.

Astfel cum rezultă și din încheierea de amânare a pronunțării din 25 septembrie 2019, în care au fost consemnate, în esență, susținerile părților, recurentei-reclamante i-a fost încălcat dreptul de a discuta și de a argumenta chestiunea de drept invocată, respectiv lipsa interesului în promovarea acțiunii, o atare excepție nefiind pusă în discuția părților.

Or, nu se poate face abstracție de principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, principiu ce presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-și formula apărări și de a-și prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

În altă ordine de idei, în acord cu cele susținute de recurentă, se constată că instanța de apel și-a fundamentat raționamentul exclusiv pe lipsa de interes a reclamantei reținând că "reclamanta nu face dovada niciunui interes, lipsind o verigă din lanțul cauzal"; "că, în speță, se invocă o nulitate absolută, însă această nulitate nu poate fi constatată, câtă vreme reclamanta nu a justificat folosul practic al admiterii capătului principal de cerere, reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea lui C., fiind imposibilă în prezența validității actului de adjudecare care nu a făcut obiectul unei cereri de anulare", pentru ca ulterior să admită apelul apelantei-reclamante A. S.A. și, rejudecând, să respingă acțiunea, ca nefondată.

În acest context, se impune observația că dispozitivul hotărârii nu reflectă modul de soluționare a apelului declarat de reclamantă în ceea ce privește admiterea acestuia și respingerea acțiunii ca nefondată, existând o totală neconcordanță între considerentele și dispozitivul deciziei recurate, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, motivarea hotărârii atacate a vizat exclusiv lipsa interesului.

În consecință, este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Această constatare este suficientă pentru conturarea soluției ce se impune a fi pronunțată în cauză, respectiv casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel că nu se mai impune cercetarea argumentelor invocate de recurentă în susținerea motivului de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 663/2019 din 4 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 663/2019 din 4 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.