ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la data de 21.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.A., anularea contractului de ipotecă autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP D., încheiat între B. și C. S.A., anularea clauzei din cuprinsul contractului de credit încheiat între B. și C. S.A. având ca obiect a interdicția de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare demolare a apartamentelor nr. x, 2, 4 situate în Cluj-Napoca, str. x (fosta str. x) și teren aferent, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor de vânzare cumpărare nr. x/10.08.2016, nr. y/15.12.2015, nr. z/10.12.2014, respectiv nr. 1699/11.07.2011. A mai solicitat: radierea din CF nr. x Cluj, nr. crt. A1, nr. cad. x a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare demolare înscrise în favoarea C. S.A. de sub B 15, a dreptului de ipotecă, valoare 1.450.000 ron și celelalte obligații aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP D., în favoarea C. S.A. - de sub C8; radierea din CF nr. x Cluj, nr. crt. A1, nr. cad. x a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare înscrise în favoarea C. S.A. de sub B14, a dreptului de ipotecă, valoare 1.450.000 ron și celelalte obligații aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de B.N.P. D., în favoarea C. S.A. - de sub C9; radierea din CF nr. x Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare înscrise în favoarea C. S.A. de sub B14, a dreptului de ipotecă, valoare 1.450.000 ron și celelalte obligații aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP D., în favoarea C. S.A. de sub C9; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 948 și urm. din vechiul C. civ., art. 901-915, art. 1235 și urm., art. 1246 și urm. C. civ., art. 297 și art. 453 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâta C. S.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei privind anularea contractului de ipotecă și a clauzei din contractul de credit, inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la împlinirea termenului de prescripție raportat la art. 909 alin. (3) C. civ., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin întâmpinare, pârâtul B. a solicitat instanței respingerea capetelor de cerere nr. x și 2 în principal, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, iar, în subsidiar, ca inadmisibile și nefondate; respingerea capătului de cerere nr. x în ceea ce privește contractele nr. x/10.12.2014, y/15.12.2015 și 698/10.08.2016 în principal, deoarece cererea de radiere este tardiv formulată, iar în subsidiar, ca inadmisibilă și nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 15.11.2018 s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Cluj.

Ca urmare a cererii reclamantei depuse la data de 12.03.2020, cauza a fost repusă pe rol la data de 27.10.2020.

În ședința publică din data de 27.10.2020 instanța a respins, ca neîntemeiate, cererile pârâtului B. de suspendare a cauzei și a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința nr. 552/10.11.2020, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii; a admis în parte acțiunea; a dispus anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016 de BNP D. încheiat între pârâți; a dispus radierea din CF nr. x Cluj-Napoca a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare și dreptul de ipotecă în valoare de 1.450.000 ron și celelalte obligații aferente creditului înscrise în favoarea pârâtei C. S.A.; radierea din CF nr. x Cluj-Napoca a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare și dreptul de ipotecă în valoare de 1.450.000 ron și celelalte obligații aferente creditului înscrise în favoarea pârâtei C. S.A.; radierea din CF nr. x Cluj-Napoca a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare și dreptul de ipotecă în valoare de 1.450.000 ron și celelalte obligații aferente creditului înscrise în favoarea pârâtei C. S.A.; a respins, ca neîntemeiată, cererea privind anularea clauzei din contractul de credit; în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pârâtul B. la plata către stat a sumei de 18.125 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 337/A/04.11.2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., pârâta C. S.A.

-Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că indiferent de ce s-ar fi statuat în mod definitiv în dosarul nr. x/2016, în ceea ce privește buna sau reaua-credință a (sub) dobânditorilor, se impunea ocrotirea bunei credințe atât a dl. B., cât mai ales a sa, ca terți față de orice presupusă înțelegere anterioară a pârâților. La momentul semnării contractului autentificat sub nr. x/10.08.2016, în cartea funciară figurau ca proprietari doamnele A., situație în care numitului B. nu i se poate reclama o eventuală lipsă de diligență cu privire la înscrierea dreptului său în cartea funciară și, cu atât mai mult, în cazul băncii nu se poate reține vreo culpă (indiferent de forma acesteia). Recurenta nu a cunoscut existența unor posibile motive de anulare a tranzacțiilor anterioare, bazându-se pe conținutul cărții funciare (care aparent nu mai are nicio valoare în perioada curentă dacă s-ar valida raționamentul instanțelor), or acesta din urmă nu a creat la acel moment și nici nu putea crea un minim dubiu privind valabilitatea actelor de proprietate anterioare. Este esențial a se reține și faptul că B. a achitat suma de 400.000 euro pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză.

Pe de altă parte, în ipoteza excepțională a desființării actului juridic primar (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.07.2011), rămân în ființă actele juridice încheiate ulterior (contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x, 4818, 698), încheiate de pârâții E. și F. cu terții (fosta noră a reclamantei, respectiv nepoata acesteia) și în legătură cu dreptul dobândit prin actul inițial, mentinându-se și dreptul dobândit de terț în temeiul acestuia, reclamanta neputând produce dovezi care să răstoarne prezumția de bună credință cu care a acționat B., respectiv dar mai ales recurenta.

Nu numai că recurenta, în calitate de subdobânditor al dreptului de ipotecă, a fost de bună credință (prezumție care nu a fost și nu poate fi răsturnată de către reclamantă, precum chiar magistrații curții rețin în considerentele deciziei), dar titlul de proprietate deținut de B. la momentul solicitării facilității de credit era apt de a crea oricărei persoane diligente convingerea legitimă că este titularul dreptului de proprietate, de altfel valabil, asupra calității de proprietar al acestuia neplanând suspiciuni.

Important a se lua în calcul este data întocmirii contractului de credit și a contractului de ipotecă, moment în care nu exista niciun motiv de nulitate sau informație privind o posibilă anulare a titlului deținut de domnul B..

În ceea ce privește situația prescripției, analizând conținutul prevederilor art. 2428 alin. (1) C. civ., rezultă că ipoteca imobiliară se stinge prin radierea din cartea funciară (or, termenul de 3 ani de zile, indicat în cuprinsul art. 909 alin. (3) C. civ. în privința acțiunii de rectificare, nu a fost respectat), situație în care, contrar raționamentului Curții de Apel, desființarea titlului constituitorului nu a fost reglementată de legiuitor drept cauză de stingere a ipotecii.

Anularea titlului de proprietate al pârâtului B. nu conduce automat, independent de principiul resoluto iure dantis, la anularea dreptului băncii de ipotecă, câtă vreme există excepțiile de la această regulă, scopul instituirii lor fiind acela al ocrotirii bunei credințe a terțului din actul subsecvent (în privința căreia chiar și curtea de apel a validat raționamentul recurentei).

Nu există și nu poate fi produsă nicio dovada privind o presupusă înțelegere frauduloasă între B. și recurentă, reprezentanții C., la momentul încheierii contractului de ipotecă, respectiv de credit, nedeținând nicio informație privind susceptibilitatea anulării titlului acestuia asupra imobilelor în discuție, fiind absolut firesc ca instituția bancară să-și constituie garanții imobiliare valabile asupra bunurilor persoanei creditate (B.), fiind exclusă în totalitate o eventuală decizie de acordare a unui credit în temeiul unui titlu anulabil, cu atât mai mult cu cât au fost depuse toate diligentele necesare privind verificarea cărții funciare.

- Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a indicat că are în vedere reținerea de către instanța de apel a faptului că în prezentul cadru procesul soții E. și F. nu au calitate procesuală, astfel că orice raportare la actul de dobândire a dreptului lor de proprietate excede cadrului procesual.

Nu numai că acest aspect nu a fost pus în discuția părtilor, dar raționamentul instanței este eronat, cât timp analiza actelor încheiate anterior a avut înrâurire asupra situației dreptului recurentei de ipotecă. Altfel spus, limitele fuseseră trasate de reclamant prin cererea introductivă, respectiv cererea precizatoare, instanța, chiar și în temeiul art. 22 C. proc. civ., neputând depăși aceste limite.

În considerarea criticilor prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel.

În termen legal, intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității parțiale a recursului, în ceea ce privește recursul declarat împotriva soluției dată de instanța de apel cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive active a acesteia și a lipsei interesului, aspecte despre care arată că nu au fost motivate de către recurentă conform art. 488 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că în cauză nu este incidentă situația de excepție de la aplicarea actului subsecvent, instanța a stabilit cu autoritate de lucru judecat că intimatul B. nu a fost dobânditor de bună-credință, iar recurenta și-a înscris dreptul de ipotecă la data de 11.08.2016, odată cu înscrierea dreptului de proprietate al intimatului B., moment de la care începe să curgă termenul de decădere de 3 ani, iar de la această dată până la înregistrarea cererii de chemare în judecată (21.12.2017) nu au trecut 3 ani.

Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere rectificarea cărții funciare, arată că, după cum în mod corect a reținut instanța de apel, întrucât în prezentul litigiu soții E. și F. nu sunt părți, orice raportare la actul de dobândire a dreptului lor de proprietate excedează cadrului procesual. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 909 alin. (3) C. proc. civ., termenul de prescripție începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere. Or, prin cererea de chemare în judecată se solicită rectificarea cărții funciare urmare a constatării nulității absolute a contractului de ipotecă, sens în care dreptul a cărui radiere se cere este dreptul de ipotecă. Prin urmare, termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în rectificarea cărții funciare începe să curgă de la data de 11.08.2016, dată la care a fost intabulat contractul de ipotecă nr. x/10.08.2016.

Referitor la faptul că instanța ar fi dispus în mod nelegal radierea ipotecii, arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile aplicării excepției de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis și nici nu este prescris dreptul la acțiunea în rectificare de carte funciară constând în radierea dreptului de ipotecă. Instanța a dispus, în temeiul art. 1254 alin. (2) C. civ., anularea contractului de ipotecă, act subsecvent contractului de vânzare-cumpărare încheiat de B., deja anulat. Întrucât s-a anulat contractul de ipotecă, în temeiul principiului quod nullum este nullum producit efectum, acesta nu mai poate produce efecte. Tot în considerarea nulității contractului de ipotecă, se impune restabilirea situației anterioare ipotecii.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanța nu putea fi învestită cu vreo excepție a lipsei calității procesuale a soților E. și F., întrucât aceștia nu erau părți în dosar.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 25 mai 2022 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 337A din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 16 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte apreciază asupra caracterului lor nefondat, potrivit celor ce urmează:

- Pe tărâmul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat pentru nelegalitate soluția instanței de apel întrucât nu a valorificat excepțiile de la aplicarea principiului de drept "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis" care permit păstrarea actului juridic secundar chiar în caz de anulare a actului juridic primar, din rațiuni de ocrotire a bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros sau din nevoia de asigurare a securității și stabilității circuitului civil.

Potrivit recurentei, indiferent de ceea ce s-ar fi statuat în mod definitiv în dosarul nr. x/2016 în ceea ce privește buna sau reaua-credință a subdobânditorilor, se impunea ocrotirea bunei credințe atât a pârâtului B., cât mai ales a băncii, ca terți față de orice presupusă înțelegere anterioară a părților actului juridic primar.

Aceste critici nu pot fi primite deoarece atunci când le susține, recurenta-pârâtă nesocotește împrejurarea că prin legătura strânsă care există între litigiul de față și cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 (în care s-a constatat nulitatea absolută a actului juridic inițial, respectiv actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.07.2011 și a celor subsecvente, autentificate sub nr. x/10.12.2014, y/15.12.2015 și 698/10.08.2016, acesta din urmă având rol de act juridic inițial în raport cu cel de ipotecă, a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată prin acțiunea de față), dezlegările date acestuia prin hotărârile judecătorești pronunțate se impun prezentei cauze cu autoritate de lucru judecat în puterea dispozițiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., aspect care, de altfel, nu a fost negat, contestat ori criticat de recurentă (deoarece, prin hotărârile lor, ambele instanțe de fond au reținut ca fundament al soluției acest raport de determinare și influențare existent între cele două litigii).

Or, unul din elementele asupra cărora s-a statuat în mod definitiv în dosarul nr. x/2016, a fost reaua-credință a pârâtului B., care s-a apărat fără succes invocându-și buna credință și pretinzând salvarea de la sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.08.2016, prin efectul aplicării principiului ocrotirii subdobânditorului de buna credință și cu titlu oneros al bunului imobil, ca excepție de la principiul ce guvernează efectul nulității actelor juridice "resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis".

Însă, prin decizia civilă nr. 104A/15.05.2019 a Curții de apel Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 333/6.02.2020 a ÎCCJ, s-a reținut că toți pârâții din respectiva cauză au fost de rea-credință, iar în mod specific, cu referire la pârâtul B. și la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.08.2016, că este lovit de nulitate absolută întrucât operează pe deplin principiul "resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis", coroborat cu principiul "quod nullum est, nullum producit effectum".

Astfel fiind, situația juridică a acestui pârât și a actelor pe care el le-a încheiat în privința apartamentelor 1, 2 și 4, împreună cu terenul aferent lor, situate în Cluj-Napoca, str. x, deduse judecății în prezenta cauză, nu mai pot fi tratate pe tărâmul excepțiilor de la aplicarea principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", așadar disociat de situația juridică a contractului autentificat sub nr. x/10.08.2016 și de cele statuate în dosarul nr. x/2016, aceasta tocmai în considerarea legăturii strânse, de interdependență, care există între contractul de vânzare-cumpărare nr. x, ce a generat necesitatea încheierii contractului de credit cu recurenta și pe cel de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016.

Or, în mod necontestat din partea recurentei, instanța de apel a valorificat, pe acest aspect, dezlegările cu autoritate de lucru judecat ale deciziei nr. 104 A/15.05.2019 ale Curții de Apel Cluj, menținută prin decizia nr. 333/6.02.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nemaiputându-se pretinde buna credință a acestui pârât pentru a excepta de la sancțiunea nulității absolute contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016, cât timp în litigiul precedent, s-a reținut în mod definitiv reaua-credință a acestuia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.08.2016, contract al cărui preț a fost asigurat prin încheierea unui contract de credit cu banca recurentă și a cărui rambursare a fost garantată prin încheierea contractului de ipotecă a cărui nulitate s-a cerut a fi pronunțată în cauză.

În ceea ce privește situația recurentei, independent de reținerea prin decizia atacată a bunei sale credințe la încheierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016, soluția adoptată a fost justificată, pe de o parte, pe aplicarea dispozițiilor art. 1254 din C. civ., pe recunoașterea cu titlu definitiv și cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2016, a îndreptățirii reclamantei la repunerea în situația anterioară încheierii tuturor contractelor, începând cu cel autentificat sub nr. x/11.072011, și la reînscrierea sa în cartea funciară, iar, pe de altă parte, prin aplicarea față de aceasta a soluției legislative consacrate în dispozițiile art. 909 alin (3) din C. civ.

Potrivit acesteia, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare, întemeiată exclusiv pe dispozițiile art. 908 alin. (1) pct. 1 și 2, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credință și printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare.

Ipoteza legală descrisă anterior corespunde chiar aceleia în care recurenta pretinde că s-a aflat în raporturile pe care le-a stabilit cu pârâtul B., concretizate în acordarea facilităților de credit și încheierea contractului de ipotecă menit să garanteze restituirea acestuia, astfel că sunt fără relevanță argumentele părții privitoare la buna sa credință, la lipsa unei înțelegeri frauduloase între bancă și pârâtul B., la verificările făcute asupra cărților funciare ale imobilelor, la lipsa oricăror indicii ori îndoieli asupra titlului de proprietate sau a calității de proprietar a acestuia asupra bunurilor imobile.

Cât privește nerespectarea termenului de 3 ani (care este unul de decădere, potrivit alin. (4) al art. 909 din C. civ.) indicat în cuprinsul art. 909 alin. (3), în care poate fi introdusă acțiunea în rectificare, susținerea recurentei s-a rezumat la a pretinde nerespectarea sa, fără să arate și argumentele pe care se sprijină afirmația. Aceasta, în condițiile în care, atât cu trimitere (din nou) la dezlegările cu autoritate de lucru judecat ale deciziei civile nr. 104 A/15.05.2019, dar și pe baza analizei proprii realizate asupra înțelesului normei aplicate la datele speței, instanța de apel a stabilit că termenul de 3 ani începe să curgă de la 11.08.2016, care este data când recurenta și-a înscris dreptul de ipotecă. Acești trei ani, fiind socotiți de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, nu erau împliniți la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv la 21.12.2017, motiv pentru care s-a argumentat că contractul de ipotecă nu poate fi menținut.

Acest caz de stingere a dreptului de ipotecă, stabilit fiind că a avut loc prin efectul aplicării dispozițiilor art. 1254 C. civ. ce consacră legislativ principiul "resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis", corespunde - așa cum corect a reținut instanța de apel - unui caz dintre cele enumerate în cuprinsul art. 2428 C. civ., respectiv celui de la lit. f) "în orice alte cazuri prevăzute de lege".

- Critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocă o nepunere în dezbaterea contradictorie a părților a afirmației instanței de apel potrivit căreia soții E. și F. nu au calitate procesuală, motiv pentru care s-a arătat că orice raportare la actul de dobândire a dreptului lor de proprietate trebuie exclusă întrucât excede cadrului procesual.

Critica e nefondată deoarece instanța nu e datoare să pună în discuția părților elemente ale raționamentului său juridic. Când a afirmat că soții E. și F. nu sunt părți în litigiul pendinte, instanța de apel nu a soluționat o excepție procesuală, cu implicații asupra cadrului procesual, pentru a se justifica nevoia consultării părților.

Apoi, afirmația este exactă, soții E. și F. nefiind părți ale litigiului de față, dar și inofensivă cât privește ponderea acesteia în raționamentul ce a fundamentat soluția adoptată în cauză, instanța deducând - așa cum s-a arătat - calculul termenului de 3 ani prevăzut în cuprinsul art. 909 alin. (3) C. civ. prin raportare la data de 11.08.2016, atât pe baza statuărilor din decizia nr. 104A/15.05.2019, dar și în urma interpretării și aplicării la datele speței a normei de drept menționate.

În considerarea tuturor acestor motive, apreciind că soluția instanței de apel este legală, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 337A din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.