ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2052/2023

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra contestației în anulare, reține următoarele:

Prin încheierea din 09.02.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de petentul A., privind reexaminarea taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea cererii ce forma obiectul dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul instanței supreme.

Prin încheierea nr. 932/14.04.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a anulat ca netimbrată cererea petentului A. privind strămutarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestor hotărâri A. a formulat cerere de revizuire, care, prin decizia nr. 2585/07.12.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, a fost anulată ca netimbrată.

La 22.03.2023, A., în baza art. 503 C. proc. civ., a formulat contestație în anulare împotriva celei din urmă hotărâri, arătând că, în revizuire, față de argumentele expuse în motivarea acțiunii, sub aspectul vechimii sale în muncă și al dreptului la pensie la care era îndreptățit, judecata cauzei s-a realizat în mod nelegal, sens în care a solicitat rejudecarea procesului.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se cuvine notat faptul că, potrivit principiului legalității căilor de atac, consacrat la nivel constituțional prin art. 129 din Constituția României, precum și în normele ce guvernează procesul civil, la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., împotriva hotărârilor judecătorești nu pot fi exercitate decât căile de atac prevăzute de lege și numai în termenii și condițiile legale instituite pentru acestea.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, pusă la dispoziția părților de legiuitor cu scopul de a îndrepta neregularitățile formale prevăzute strict și limitativ de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., săvârșite de instanțe la soluționarea cauzei cu care au fost învestite, împrejurare care exclude de la controlul realizat în cadrul acesteia erorile de judecată sau aspectele ce țin de fondul cauzei.

Prin urmare, examenul instanțelor efectuat în această cale de atac în retractare este limitat la verificarea întrunirii condițiilor de admisibilitate impuse de legiuitor în conținutul textului de lege anterior enunțat, și nu a modului în care instanța a soluționat cauza dedusă judecății.

Totodată, interpretarea textului de lege sus-menționat relevă faptul că, pentru această cale extraordinară de atac, cerințele de admisibilitate sunt circumscrise, pe de o parte, naturii hotărârii judecătorești atacate, iar, pe de altă parte, erorilor de fapt săvârșite de către instanțe.

Astfel, norma legală consacră în cuprinsul alin. (1) contestația în anulare obișnuită, a cărei admisibilitate este condiționată, pe de o parte, de natura hotărârii judecătorești pronunțate – hotărâri definitive, iar, pe de altă parte, de existența unor neregularități procedurale ce vizează citarea părții – contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În speță, obiectul contestației în anulare promovate de contestator îl reprezintă hotărârea instanței supreme pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulate de aceeași parte împotriva încheierii nr. 932/14.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, pretins a fi potrivnică încheierii din 9 februarie 2022, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2021.

Față de împrejurarea că demersul judiciar de față a fost întemeiat pe dispozițiile art. 503 C. proc. civ., fără a se indica, în drept, vreuna dintre ipotezele reglementate de această normă legală, Înalta Curte, raportat la natura hotărârii atacate, astfel cum a fost reținută anterior, constată că hotărârea contestată nu este susceptibilă de exercițiul căii extraordinare de atac prevăzute de art. 503 alin. (2) din același cod, în măsura în care aceasta nu este pronunțată în recurs sau în apel, ci este o decizie definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru care legiuitorul a prevăzut doar posibilitatea atacării pe calea contestației în anulare reglementate de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând la analiza motivelor expuse de contestator în susținerea demersului său judiciar, din perspectiva acestui ultim text de lege menționat, Înalta Curte constată că argumentele părții nu pot fi circumscrise ipotezei prevăzute de norma legală, în măsura în care pe calea contestației în anulare, autorul căii de atac impută instanței de revizuire încălcarea normelor legale privind judecata cauzei pe fond; or, prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează exclusiv situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

În atare condiții, susținerile contestatorului privind soluționarea greșită a procesului ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 se dovedesc străine motivului prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Invocând nelegala soluționare a cauzei sale în revizuire, în realitate, partea pretinde reevaluarea statuărilor instanței de revizuire din cuprinsul deciziei atacate, aspect ce excedează competenței instanței învestite cu judecata unei contestații în anulare, deoarece pune în discuție chestiuni litigioase dezlegate prin decizia contestată și nu o eventuală eroare de fapt, respectiv omisiuni în procedura de citare a acestei părți în calea de atac a revizuirii.

Așa fiind, cum din cuprinsul contestației în anulare nu se pot desprinde critici care să îndeplinească cerința de admisibilitate impusă de prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., și reținând că împotriva deciziei instanței de revizuire autorul căii de atac nu are deschisă calea extraordinară de atac prevăzută de art. 503 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2585/07.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2023.