ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2024

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin încheierea nr. 2211/27.10.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a anulat ca netimbrată cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării proceselor ce formează obiectul dosarelor nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și nr. 27/285/2021 al Curții de Apel Suceava, în contradictoriu cu intimații B., C. și D..

Împotriva acestei încheieri, A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire, care a fost anulată ca netimbrată prin decizia nr. 78/19.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei menționate, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a susținut că hotărârea atacată este rezultatul unei erori judiciare întrucât taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, achitată pentru dosarul nr. x/2022 în 25.11.2022, cu chitanța Seria 146628/2022 și Nr. 34614, a fost primită de către registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28.11.2022, astfel cum atestă confirmarea de primire (A.R.) 79831949212.

A mai precizat că înscrisurile doveditoare sunt chiar taxa judiciară de timbru achitată pentru cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, factura emisă de C.N. Poșta Română S.A. Nr. x/25.11.2022, confirmarea de primire și încheierea nr. 78/19.01.2023.

Astfel învestită, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință din 22.11.2023, a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 78/19.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că părțile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă și că, deși legal citate pentru termenul de judecată, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii.

La 7.06.2024, revizuentul a înaintat la dosar o cerere de redeschidere a procesului, întemeiată pe art. 415 pct. 1 C. proc. civ., prin care a solicitat reluarea judecății cauzei întrucât au apărut elemente noi, fără a le menționa.

Prin rezoluția din 11.06.2024, s-a fixat termen de judecată 6.11.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția perimării, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimată cererea de revizuire, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.", iar conform art. 420 alin. (1) din același cod:

"Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate".

Pornind de la dispozițiile legale evocate, se reține că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare din fața unei instanțe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cererii cu care instanța a fost învestită, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.

Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, înăuntrul termenului de perimare prevăzut de lege. În caz contrar, sancțiunea perimării în materie civilă intervine, indiferent de faza procesuală în care se află, dacă pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruință fiind imputabilă părții care a învestit instanța.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de ședință din 22.11.2023, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului, față de lipsa nejustificată a părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 22.05.2024.

În acest context, se constată că cererea privind reluarea judecării procesului, formulată de revizuent la 7.06.2024, nu a putut avea efect întreurptiv deoarece a fost formulată după împlinirea termenului de perimare.

Aceasta deoarece, pentru a putea produce efect întreruptiv, era necesar ca cererea să fie efectuată înăuntrul termenului de perimare, respectiv între momentul suspendării (22.11.2023) și data când s-a împlinit termenul de perimare (22.05.2024).

Reamintind părților că orice act de procedură îndeplinit, de părți sau de instanță, după împlinirea termenului de perimare, nu poate produce efectul întreruptiv, întrucât împlinirea termenului de perimare operează ope legis, Înalta Curte urmează să respingă cererea privind redeschiderea procesului.

În aceste condiții, față de lipsa de diligență a părților care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata perimată cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 78/19.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea privind redeschiderea procesului formulată de revizuentul A..

Constată perimată cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 78/19.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2024.